Zilele trecute, cand comemoram 2 luni de la tragedia din clubul Colectiv, scriam pe pagina Schitului Moneasa ca nu avem voie sa uitam vreodata data de 30 octombrie 2015 pentru ca numai asa, fiecare dintre noi vom deveni acei „oameni care sfintesc locul” indiferent de locul in care ne aflam sau ne desfasuram activitatea… ca numai facandu-ne datoria ca pentru Dumnezeu putem evita un astfel de deznodamant tragic… Ce inseamna „omul care sfinteste locul”? Omul care, indiferent cat de marunta sau mare ar fi responsabilitatea sa,cauta sa o indeplineasca aproape de perfectiune, astfel incat toti sa se poata bucura de roadele unei astfel de seriozitati…Atunci cand cauti sa imbunatatesti si infrumusetezi totul in jurul tau, adaugand binele si frumosul tau langa binele si frumosul altuia…si al atuia…esti parte a oamenilor care sfintesc locul si fac lumea un loc mai bun si sigur in care nu se moare decat de batranete si nu din neglijenta…
Nu intamplator, acum la inceput de An nou calendaristic, il sarbatorim pe Sfantul Vasile cel Mare care este pilda vie a „omului care a sfintit locul” si care,sfintind totul in jurul sau, a ajuns sa fie sarbatorit ca unul dintre cei mai mari sfinti ai Bisericii. Nascut intr-o familie in care s-a pus mult accent pe nobletea spirituala si educatie, tanarul Vasile ajunge din profesor de retorica, monah, preot, episcop, un om ancorat atat de mult in realitatile vremii incat a impletit aproape de perfectiune cuvantarile cu actiunile, punand bazele centrului de asistenta sociala numit Vasiliada, unde bolnavii, saracii si napastuitii sortii aveau sa isi gaseasca alinarea. Pe langa mostenirea lasata in domeniul social, Sfantul Vasile avea sa devina un adevarat stalp al Bisericii prin organizarea vietii monahale si prin numeroasele sale scrieri care au reusit sa treaca barierele crestinismului fiind apreciate si in randul paganilor, dar si in randul intelectualilor si totodata a oamenilor simpli. Pe scurt, drumul de urmat pentru a participa la crearea unei lumi mai bune si sigure ar fi educatia, determinarea, implicarea, sensibilitatea si seriozitatea…
Fie ca Noul An sa ne gaseasca mai determinati ca niciodata sa „sfintim” totul in jurul nostru si sa nu renuntam niciodata la a face binele „pentru ca ziua in care vom renunta, este ziua in care vom muri” sufleteste si poate chiar trupeste…
LA MULTI ANI !
Doamne ajuta!
Monahul Serafim (Schitul Moneasa)
