“ Indreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfantului Ierarh Nicolae)
Nascut in anul 270, Sfantul Nicolae a trait in perioada persecutiilor (in timpul imparatilor Diocletian si Maximilian) si ramanand orfan de mic a ramas in grija unui unchi al sau ce avea acelasi nume si care era episcop in cetataea Patara din Asia Mica. Crescut cu dragoste fata de cele sfinte, a dobandit multa intelepciune ajungand sa fie hirotonit episcop al cetatii Mira din Lichia , unde a propovaduit cu indrazneala dreapta credinta, motiv pentru care a avut de indurat persecutii si chiar si intemnitare. Edictul de la Milano dat de Imparatul Constantin cel Mare in anul 313, care promulga libertatea religioasa, avea sa il elibereze din temnita si pe Sfantul Nicolae, devenind un protector al Imparatului intr-o lume divizata intre paganism si crestinism.Rolul sau avea sa fie unul foarte important in acele vremuri, pentru ca in anul 325 avea sa se numere printre cei 318 Sfinti Parinti participanti la primul Sinod Ecumenic de la Niceea.
Desi era o inalta fata bisericeasca, Sfantul Nicolae, si-a aratat dragostea fata de Dumnezeu prin dragostea fata de aproapele, facand din viata sa o pilda vie de blandete si bunatate. Pe langa rolul sau de pastor sufletesc el s-a aratat a fi un mare sprijintor in vreme de foamete dar si in viata de zi cu zi fata de cei nevoiasi, binecunoscut fiind cazul tatalui sarac ce avea trei fete pe care din disperare vroia sa le duca pe drumul decadentei morale, insa in chip minunat Sfantul Nicolae avea sa le salveze .Aceasta bunatate a sufletului sau, a darniciei si a ospitalitatii, este cantata peste veacuri in numeroasele colinde ce ne incanta inimile in perioada sarbatorilor de iarna.
Asadar, Sfantul Nicolae, a devenit unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti ai crestinismului, acel “chip al blandetilor si al bunatatii” asteptat mai ales de copii (si nu numai) pentru a le lasa cate o bucurie in ghetute. Se cuvine ca noi sa luam aminte la faptele sale de milostenie si sa nu uitam de orfani, varstnici si nevoiasi care au nadejdea ca multi dintre noi putem sa fim pentru ei un “Sfant Nicolae” al vremurilor noastre…si ce poate fi mai inaltator pentru sufletele noastre ca tristetea transformata in bucurie in ochii celor aflati in greutati?
Celor care purtati numele Sfantului Nicolae va dorim sanatate,multe bucurii duhovnicesti impreuna cu traditionalul “La multi ani!” dar si indemnul de a nu uita sa fim buni!
Doamne ajuta!
Monahul Serafim (Schitul Moneasa)

Facebook Comments