Radu Manta - povestea omului care își riscă zilnic viața pentru ca noi să știm ”cum va fi vremea”

 ”Acum, cu semnal GSM, Internet 4G, Facebook, Messenger, WhatsApp, Hangouts şi Skype, comunicarea nu mai este o problemă. În plus, de anul trecut, din vară, am intrat în operativ cu staţia automată care este conectată radio cu biroul staţiei şi care transmite automat GSM la Administraţia de Meteorologie. De la intrarea în funcţiune a staţiei automate, care ne furnizează radio o parte din parametri, avem măsurători la care ieşim din 6 în 6 ore afară, pentru măsurarea stratului de zăpadă, pentru măsurarea depunerilor de chiciură şi a troienelor de zăpadă. De asemenea, oră de oră trebuie să observăm evoluţia norilor, a fenomenelor meteorologice, aşa că, practic, oră de oră ieşim un pic la aer... Pe lângă aceste măsurători şi observaţii mai facem o dată pe săptămână un set de observaţii nivologice, sondaje şi profile în stratul de zăpadă, pentru determinarea riscului de avalanşă." Aprovizionarea stației rămâne însă și astăzi o provocare. Se realizează în septembrie, luna cea mai stabilă din an, din punct de vedere al vremii. Stocurile de alimente, de apă minerală și motorină sunt transportate cu mașini de teren până aproape de stație, iar apoi – cu un tractor cu șenile, singurul vehicul care poate ajunge până la Vârful Omu.

O viață în munți

În ciuda turelor de 15 zile, Radu Manta spune că meteorologii nu au foarte mult timp de pierdut la stația Omu și, chiar dacă muntele este sub ei, nu ajung prea des să facă expediții. Excepțiile sunt plimbările prin apropiere sau situațiile deosebite, când îi ajută pe salvamontiști în acțiunile de salvare. "Întotdeauna când suntem sunaţi de la dispeceratul Salvamont şi suntem rugaţi să evaluăm un accident... niciodată nu ştim cât de grav e, muntele nu iartă nicio greşeală. Pe munte, am învăţat să ne gestionăm foarte bine riscurile, ne cunoaştem foarte bine limitele, aşa încât frica şi panica sunt inexistente. Mai mult decât atât, frica şi panica duc în mod sigur la greşeli care pe munte pot fi fatale." Nu o dată Radu Manta a scăpat turiști de la moarte, scutindu-i de eforturi pe colegii de la Salvamont. "Timp nu prea avem. Suntem doi observatori meteorologi în permanenţă la staţie. Pe lângă programul de observaţii, care este destul de încărcat, trebuie să întreţinem curăţenia, să facem mâncare, să ne ocupăm de alimentarea cu energie electrică – grup electrogen, iarna ne ocupă destul de mult timp şi de producerea apei menajere din zăpada pe care o topim... Avem o bibliotecă, ne mai alegem câte o carte, avem un televizor cu receptor de satelit pe care nu-l deschidem cu săptămânile. Eu, de pildă, în timpul liber lucrez în cartografie şi cam asta e. Ne gospodărim singuri", spune Radu Manta. Uneori, vara, le trec pragul prieteni care se pregătesc de expediții pe munți înalți din străinătate, deoarece Bucegiul este un masiv bun pentru antrenament și pentru aclimatizare. Meteorologii de la Omu îi vizitează pe colegii de la Salvamont la fiecare schimb de tură, iar vara împart greutățile vieții la munte cu oamenii de la cabana Omu, care se află în vecinătate. Când nu e pe munte, la muncă, Radu Manta e în Austria, la schi, sau în Delta Dunării. O altă pasiune de care se ocupă în timpul liber este realizarea de hărți turistice pentru aplicații mobile. Însă orice ar face și oricât de plăcut ar fi, în final, tot la Omu își dorește să se întoarcă. "Sper că voi ieşi la pensie nu numai ca meteorolog, ci chiar de la Staţia Vârful Omu, pentru că îmi plac în aceeaşi măsură şi meteorologia, şi fenomenele extreme de care avem parte frecvent, dar şi muntele în toată măreţia lui." La final, l-am întrebat dacă își imaginează vreodată viața de angajat Romtelecom, locul de unde l-a cules soarta ca să-l ducă la stația Omu. "Oh, nu! Ar fi fost așa banală!"