Arc peste timp = 1919-2019 =
„…O zi măreaţă şi în veci neuitată va rămâne ziua aceasta, în care s-au înfăţişat între noi scumpii noştri domnitori. Inima Bihorului întreg a bătut în această zi pentru Rege şi Regină, pentru Casa domnitoare… Avem împărat românesc; suntem în ţara românească. Acest fapt l-a pecetluit acum Regele Ferdinand I şi Regina Maria cu înalta lor vizită, ce ne-au făcut. Şi acest fapt, această convingere n-o mai poate strămuta nimeni în sufletul săteanului bihorean, care de-acum se ştie cetăţean al României mari. A fost o hotărâre înţeleaptă, că au venit la noi mai întâi. Că nicăieri n-a fost atâta prăpăd şi jale ca-n Bihor”
Cu siguranță, drept ”o zi măreață și în veci neuitată” va rămâne și ziua de 23 mai 2019 în inimile celor care au participat la o altfel de vizită a Familiei Regale la Oradea, la 100 de ani de la momentul descris mai sus în ziarul Tribuna, chiar în pagina de titlu a nr. 17 din 30 mai 1919. Vorbim despre o altfel de vizită pentru că, ieri, la Oradea, Regele Ferdinand și Regina Maria au fost prezenți prin fiecare demers întreprins de cei în drept pentru marcarea centenarului administrației românești în Oradea și Bihor, precum și prin fiecare emoție ivită în sufletele celor care au dat mâna cu Istoria reală, într-un atât de binevenit arc peste timp. Nu istoria schimonosită, nu istoria prăfuită, nu istoria impusă ci Istoria reală, care a reușit a străluci chiar și într-o zi ploioasă odată cu dezvelirea Statuii ecvestre a Regelui Ferdinand în Piața Unirii. Și cum momentele importante devin înălțătoare chiar și prin uneltirile contestatarilor, cum s-ar fi putut ca scuturarea colbului de pe atât de importantele pagini de istorie ale Monarhiei în România să nu aibă parte de clipele ei de tulburare? Probabil că peste mulți alți ani, contestatarii revenirii Regelui Ferdinand în Piața Unirii vor înțelege ceea ce toți cei care s-au știut părtăși de bucuria acestei zile au înțeles încă de ieri: deși nu asta le-a fost intenția, ei tocmai au ”tulburat apele” asemeni îngerului coborât la scăldătoarea Vitezda pentru vindecarea slăbănogului care aștepta de mai bine de 30 de ani vindecarea. Iar, ieri, Istoria și-a început vindecarea… la aproape 30 de ani de la îndepărtarea regimului comunist care a încercat ștergerea oricărei urme a rolului decisiv avut de Regalitate în înfăptuirea României Mari.
Profunde emoții și momente de suflet, trăite, ieri, la Oradea, prin vernisajul celor două excepționale expoziţii („100 de ani de la vizita Familiei Regale la Oradea” și „Regina Maria, un veac de inspiraţie”, curator Iulia Gorneanu) dedicate Regelui Ferdinand și Reginei Maria, organizate de Muzeul Oraşului Oradea în Cetatea medievală și unde, tinerii din Pecica au intonat Imnul Regal, în prezența Principelui Radu, a Episcopului ortodox Sofronie Drincec, precum și a altor personalități și numeroși iubitori ai monarhiei. Și chiar dacă bucuria și-ar fi putut atinge deplinătatea chiar și numai prin cele două expoziții, toți cei prezenți au putut privi de aproape Coroana regilor României, sceptrul și mantia cu care a fost încoronat regele Ferdinand, expuse în Sala Mare a Primăriei Oradea. Important de menționat este și precizarea Episcopului Sofronie Drincec, menită a pune lumină într-un ocean de neștiință: ”anul viitor se împlinesc o sută de ani de la reactivarea Episcopiei ortodoxe române a Oradiei, fiind prima eparhie ortodoxă românească reabilitată prin decretul regal al Regelui Ferdinand, iar cu acea ocazie, în faţa catedralei nou construite se va dezveli statuia ecvestră a voievodului Mihai Viteazul, strămutată din Piaţa Unirii. Pentru ca lucrurile să fie complete, pentru ca triada de domnitori eliberatori să fie completă, va trebui construită și o statuie a Regelui Mihai I”.
Tot într-un frumos arc peste timp, episcopii, ortodox şi greco-catolic, Sofronie Drincec şi Virgil Bercea, au fost gazdele simbolice ale oaspeţilor, asemeni predecesorilor lor, vicarul Roman Ciorogariu (născut la Pecica) și Demetriu Radu.
Arădeni la Oradea, într-un moment de mare însemnătate istorică
Ar fi putut tinerii care dau suflet corului ”Cantus Mundi” din Pecica să lipsească de la un astfel de moment istoric? Răspuns lesne de aflat, dacă ne gândim că nu de mult au parcurs cu mult mai mulți kilometri pentru a cânta Imnul Regal la ”Nunta Regală din România Centenară”. Și cum atunci când intenția bună există, se rânduiesc cumva nevăzut și oamenii potriviți pentru a o pune în practică, și în acest demers și-au ”dat mâna” oameni uniți de același crez frumos așezat, în ceas de mare sărbătoare pentru Oradea, în Piața Unirii, în fața Regelui Ferdinand Întregitorul.
”Totul a pornit de la o abordare a domnului Iuliu Tâmpa din Oradea, care mi-a spus că are un vis frumos și anume, venirea pecicanilor la acest eveniment.VPentru îndeplinirea acestui vis, s-au alăturat demersului întreprins de ”Mișcarea pentru Regat și Coroană”- filiala Pecica, domnul Gheorghe Roșu, un excelent organizator, domnul primar Petru Antal, domnul Cosmin Bursasiu și, bineînțeles domnul Alex Zaharia, dirijorul corului, care a îmbrățișat cu drag ideea chiar în pofida faptului că mulți dintre coriști se află în perioada evaluărilor sau a tezelor. S-au mobilizat și ne-au dăruit tuturor, orădeni și arădeni, ”Imnul Regal”, ”Luncile s-au deșteptat” și ”Rapsodia nr.1 de George Enescu”. Nu putem decât să mulțumim Muzeului de Istorie din Cetate, Primăriei Oradea, Clubului Monarhist condus de Daniel E. Nica pentru organizarea unui moment istoric, un moment de excepție, prilejuit de împlinirea a 100 de ani de la vizita Familiei Regale la Oradea. Singurul gust amar, să zic așa, este legat de decizia Armatei de a nu mai participa la eveniment, fapt ce nu mă oprește să mă întreb despre cât de solide sunt cunoștințele de istorie ale celor în a căror putere a stat această decizie. Pentru că nu putem vorbi de Marea Unire, de Centenar, fără a vorbi de Regele Ferdinand a cărui statuie ecvestră a fost reamplasată astăzi în Piața Unirii…”, ne-a declarat domnul Vasile Chifor.
”Copiii s-au simțit minunat. Au trăit clipe unice, de neuitat. Cu siguranță, mulți nu și-au imaginat că ar putea fi părtașii unor astfel de momente. Am cântat, ne-am bucurat să fim atât de aproape de coroana purtată de regii României, am scris în Cartea de onoare deschisă la Muzeu și, bineînțeles, ne-am emoționat la ceremonia de dezvelire a statuii regelui Ferdinand”, ne-a spus Alexandru Zaharia (dirijor și profesor, Liceul Teoretic ”Gheorghe Lazăr” din Pecica)
Ei bine, dacă despre grupul din Pecica și despre alți participanți arădeni știam de la început, bucuria regăsirii unui alt grup, unul frumos tare, a fost chiar pe măsura momentului la care asistam. Și numai privind-o de la distanță pe doamna profesoară, cum aveam să aflăm mai târziu, îți puteai lesne da seama de dragostea purtată Reginei Maria, dragoste căreia îi dădea o atât de frumoasă formă exterioară, după cum se poate observa în imaginea de mai jos:
”Astăzi, la Oradea, s-a desfășurat un eveniment de o mare importanță pentru noi toți: s-a rescris un episod din istoria românilor. Fac parte din generația născută în comunism și care, în perioada liceului, deși era depășit momentul revoluției din 1989, am aflat foarte puține lucruri despre dinastia română. Din păcate, încă suntem un popor care nu își cunoaște foarte bine trecutul, iar, din punctul meu de vedere, regalitatea este una dintre cele mai însemnate perioade istorice ale României. Regele Ferdinand ne învață loialitatea față de țară, iar regina Maria ne învață dragostea față de oameni, ambii fiind modele pentru noi despre ce înseamnă să lupți pentru binele poporului, nu pentru binele personal, modele de modestie, simplitate și educație. Poți iubi România fără să fii român de origine, aceasta fiind o mare lecție pentru noi toți, astăzi, când trăim vremuri în care există români care nu știu să iubească acest popor.
Am venit împreună cu elevele mele la Oradea în semn de respect, cu multă emoție și cu îndemnul ca toți românii să înceapă să reînvețe adevărata istorie, pentru că, numai cunoscându-ți trecutul, poți merge spre viitor. Altfel, riști să rămâi pe loc, dacă nu chiar să involuezi. În ultimii ani s-a scris foarte mult despre istoria Casei Regale din România, iar Regina Maria ne-a lăsat enorm de multe însemnări, care, din fericire, au supraviețuit timpului. Elevele care m-au însoțit au trăit o zi „adevărată”, cum au numit-o ele, și care le-a trezit interesul și mai tare pentru tot ceea ce înseamnă Familia Regală din România”, a mărturisit Carmen Crețu (profesor, Liceul Tehnologic Chișineu Criș, jud. Arad)
”AU TRĂIT O ZI ADEVĂRATĂ”… și poate nu greșim când spunem că, prin mărturia lor, aceste eleve tocmai au făcut sinteza zilei de 23 mai 2019 trăită la Oradea, unde, cel mai probabil, au fost prezenți exact cei care trebuiau să fie, iar acolo unde absențele din 2019 au întristat, cel mai probabil prezențele din 1919 au mângâiat de dincolo de zări: ”armata celestă defilează astăzi, ostaşii, generalul Moşoiu defilează”, după cum frumos avea să spună primarul municipiului Oradea, domnul Ilie Bolojan.
La mulți ani, Oradea! La mulți ani, România! Nihil Sine Deo!
