Inul se cultiva petru tulpinile din care se scot fibre textile si pentru semintele din care se extrage un ulei gras, utilizat in medicina si in pictura.
Semintele de in contin si o cantitate insemnata de mucilagii, glicozide, saruri de potasiu si magneziu. In traditia populara, ceaiul din seminte de in se lua pentru tuse. Cu faina de in se facea o turta care se punea pe rani. Uleiul era bun in tratarea arsurilor. Semintele fierte se puneau in legaturi la umflaturi. Sau se fierbeau in lapte si se facea o turta care se aplica pe gilci si zone cu junghiuri.
O lingura de seminte se pune intr-un pahar cu apa si se lua seara ca laxativ. Cate doua linguri ingerate pe zi ajuta in tratamentul dispepsiilor si constipatiei. Faina de in sau mucilagiul obtinut prin macerarea semintelor in apa este un emolient extern foarte util. Semintele de in sunt andicate in afectiuni ale sanului inclusiv cancer, reduc colesterolul si subtiaza sangele. 1-2 linguri de seminte se pun in 250 ml de apa, pentru 8 ore, dupa care se adauga sucul de la o lamaie.
Maceratul se poate consuma in litiaze renale si afectiuni ale aparatului digestiv. Ceaiul, preparat din o lingura de seminte la 250 ml apa, fiert timp de 5 minute, se foloseste pentru afectiunile respiratorii. Cataplasmele se fac din trei linguri de seminte in 250 ml apa. Se vor fierbe timp de 10 minute, dupa care se pune pe o panza si se aplica in cazul ranilor sau abceselor.
In cistite se fac spalaturi calde sau bai cu fiertura din 2-4 linguri de seminte la 500 g apa calda.
Sursa: sanatate.bzi.ro
