UTA 75: începutul celei mai frumoase poveşti a Aradului! (FOTO)

by Sorin Haut

Cea mai frumoasă poveste a Aradului este redată pe larg de site-ul oficial al clubului UTA. Puteţi citi mai jos, în acest prim episod,  frumoasa naştere a „Bătrânei Doamne” din pasiunea şi ambiţia imensă a Baronului Francisc Neuman, apoi cum a „răsărit” la Arad cel mai frumos stadion din ţară, la vremea aceea, cum s-a format prima echipă şi cum au fost aduşi în vest jucători talentaţi. Apar în rândul arădenilor şi marii Petschovsky şi Bonyhadi, iar povestea de neuitat deja începea. Erau primele semnale că pe malurile Mureşului se năştea o echipă de legendă, ce avea să domine fotbalul românesc.

Mai jos aveţi, pe larg, începuturile, cu ITA şi primii mari fotbalişti ai Aradului în prim-plan.

„Puține zile ne despart de momentul în care UTA, mândria Aradului, împlinește 75 de ani. Ne-am fi dorit să fim împreună în număr cât mai mare în ziua de 18 aprilie, să ne bucurăm de o sărbătoare meritată a Bătrânei noastre Doamne. Acum, de fapt, mai ales acum, când trăim timpuri greu de imaginat nu cu mult în urmă, vă simțim aproape. Ne gândim și noi la toți suporterii care iubesc UTA și încercăm să vă întoarcem gândurile bune pe care le-ați transmis. În această seară, vă invităm să ne întoarcem în timp, la momentele când Francisc Neuman a scris prima pagină din cea mai frumoasă poveste a Aradului.

În fotografia principală, oferită de profesorul Dionisie Piros, Francisc Neuman e alături de Moritz Beilis

Ideea o avea de zece ani!

În numărul din 1 februarie 1935, Gazeta Sporturilor publică o știre: ”Delegatul echipei AMEFA a fost în ultimul timp la Budapesta, unde a continuat tratativele pentru cumpărarea celor doi jucători originari din România, frații Szaniszlo”. Discuțiile erau încheiate cu succes: ”Szaniszlo I, fost la Ujpest, va funcționa și ca antrenor al grupării muncitorești, iar Szaniszlo II, de la Bokcsei, este un element cu mari calități”.

Articolul continuă cu un subtitlu banal, ”În preajma balonului rotund”, care ascunde ceva ce se va dovedi important: ”Baronul Neuman din Arad a revenit la sentimente mai bune față de AMEFA. Deocamdată nu mai are intenția de a forma clubul Textiliana, ci va urmări modul cum se va complace AMEFA în returul campionatului”. Francisc Neuman avea atunci 25 de ani.

ANUL 1945. Ochindu-i pe cei care aveau să scrie istorie

La un deceniu și exact nouă zile de la prima știre la care ne-am referit mai devreme, Gazeta Sporturilor anunță că în Cluj lua ființă Clubul Muncitoresc, CMC. Conexiunea cu Aradul o face Zoltan Szaniszlo II, cel adus alături de fratele său la AMEFA în 1935, acum fundaș în noua echipă de pe malul Someșului. Ea coechipier cu: Alexandru MARKI, Moise VASS, Ioan REINHARDT, Jozsef PERENYI (așa era prezentat Petschovsky în acel articol), Ludovic BONYHADI, Francisc Spielmann, Farcaș, Iuliu Bodola, Kovacs II și Kovacs V. După o lună, în martie, Reinhardt s-a întors acasă, la Arad, în curtea echipei Gloria.

Fotbaliștii nu erau străini unii de alții. Petschovsky fusese coleg cu Bodola și Spielmann în echipa Clubului Atletic Oradea, campioana Ungariei din 1943. Orașul din Țara Crișurilor fusese parte a țării vecine înainte până să se termine războiul. La CAO, cei trei jucaseră alături de Iosif STIEBINGER, Matyas TOTH III, Francisc MESZAROS, Gustav Juhasz, Onody, Demenyi , Nicolae Simatoc și portarul Vecsey. Între timp, în echipa Clubului Atletic apare Adalbert PALL, adus de la Victoria Cluj. Și încă un amănunt: antrenor era Zoltan OPATA.

Trecând în Arad, deschizătorii de drum…

… sunt cei reținuți din amicalul cu Banatul Sînnicolau Mic, pierdut cu 3-2 de echipa pe care Francisc Neuman o înființase după o întâlnire desfășurată pe 18 aprilie. Condusă în acel prim joc, din 28 mai 1945, de un trio tehnic format de Jozsef Szallay, Francisc Dvorzsak și Gheorghe Albu, ITA îi alinia pe Tudor – Bocșa, Tămaș, Lingurar, Dvorzsak, Szurdi, Găluț, Mărienuț, Haller, Coșniță, Brosovszky. Meciul s-a jucat pe arena Gloria, pe o suprafață de zgură. Peste timp au supraviețuit și autorii golurilor roș-albe: Brosovszky și Mărienuț.

Venim azi cu o precizare, înainte cu trei zile, ITA mai disputase un joc. ”La primul match, ITA a învins Vulturul cu 6-2 (0-0)”, titra ziarul arădean Patriotul, care a catalogat meciul drept unul ”de antrenament”. Formația era aceeași, din păcate nu sunt amintiți marcatorii.

Baronul avea să se orienteze rapid spre fotbaliști cu greutate. Din lotul inițial vor rămâne pe loc numai Brosovszky și Szurdi.

Intrarea în atenția publicului larg din țară

În Sportul Popular din 8 aprilie se scrie că ITA se numără printre echipele reconfigurate așa cum se cerea, adică sindicale. Alături de AMEFA – clubul micilor industriași, Gloria – clubul funcționarilor publici, CFR, Astra ”și altele”.  Gazeta Sporturilor titrează, pe 29 iunie 1945: ”Toth III se stabilește la Arad. O nouă grupare arădeană, ITA, a solicitat transferarea jucătorului ungur”. El e primul fotbalist de calibru european sosit aici.

Un om rar întâlnit

Sportul Popular face un reportaj la Arad, transmite țării că totul e în grafic și prezintă conducerea clubului, în frunte cu baronul Francisc Neuman, președinte de onoare: ”un om de bine rar întâlnit, care cunoaște nevoile muncitorești și le satisface totdeauna”. Victor Moșoiu, președinte, și Andrei Herzog, președinte activ, ”doi sportivi”, apoi inginerul Bobeș, vicepreședinte. Sub ei, un comitet de conducere format din opt membri: muncitorii Iosif Nedici (președinte al comitetului de fabrică), Böhm, Ladislau Vogel, Magory, Francisc Marian și funcționarii dr. Isekutz, Beilis și Eichner.

Moritz Beilis – omul din umbră

Asupra penultimului stăruim. Cu experiență mare în fotbal, îi câștigase lui Francisc Neuman încrederea. Avea conexiuni peste tot; multe erau rezultate din trecutul său de ziarist la Gazeta Sporturilor, fusese singurul jurnalist care însoțise echipa națională în Uruguay, la Mondialul din 1930. Moritz (Marcel) Beilis scăpase cu viață din lagărele de exterminare naziste, iar în 1945 s-a întors în România și a venit lângă Baron. Fără ca numele său să apară prin presă, are un aport mare la convingerea aproape tuturor fotbaliștilor să accepte ofertele lui Francisc Neuman. A emigrat și el după naționalizare, a ajuns în Franța și și-a reluat vechea ocupație, semnând în publicația L’Humanite. A rămas mult timp în relații cu Francisc Neuman, inclusiv de afaceri, după cum îi mărturisea în anul 1967, la Paris, lui Ștefan Stănculescu, unul din marii antrenori ai României.

Mișcările se intensifică

La început de iulie, e anunțat începutul tratativelor cu Petschovsky și Meszaros. Cei doi fuseseră curtați de aproape toate echipele importante din țară. Pentru Petschovsky, Ripensia oferea 1 milion!

Meszaros ajunge primul la Arad și e remarcat într-un meci în care selecționata orașului (din care mai fac parte Seprenyi – Dogmanoff, Szurdi, Jivan, Popa, Kovacs II, Bretoteanu, Șmilovici, Berindeanu, Pop și Palfi) învinge Bucureștiul lui Simatoc, Ilie Oană, Negrescu ori Șiclovan cu 2-1. Arădenii joacă apoi împotriva Brașovului și îi mai aliniază pe MERCEA și Brosovszky.

Pe 19 septembrie, ITA și Ferar Cluj (noua denumire a celor de la Clubul Atletic) ajungeau la înțelegere, iar Marki, Reinhardt și Vass deveneau arădeni cu acte în regulă. În trupa clujeană era înregimentat FARMATI.

În formă mare…

… în Campionatul Orășenesc, unde bătea tot pe linie, ITA a invitat-o pe Carmen la Arad, pentru o primă verificare importantă. În ajunul confruntării cu bucureștenii, textiliștii îi zdrobiseră pe concitadinii de la Gloria cu 10-0. Meciul cu Carmen s-a oprit însă în minutul 65 ”de un penibil incident, un 11 metri neacordat de arbitri bucureștenilor, care a produs discuții între conducătorul jocului și Torjoc cu Cireș de la Carmen, care, fiind eliminați din joc, au refuzat să părăsească terenul, refuz căruia i-a urmat întreruperea jocului”. Arbitru fusese Ștefan Barbu II, component al României la Campionatul Mondial din Uruguay, 1930. Era 4-2 pentru ITA (Pop, Reinhardt 2, Brosovszky / Marian, Fabian II).

Arădenii au reacționat elegant: ”Regretăm acest sfârșit într-un match în care am înfrânt o echipă de talia Carmenului, o forță în soccerul românesc. Suntem încântați de comportarea echipei noastre de la care scontăm – într-un viitor apropiat – rezultate mari. Nu putem încheia aceste declarații fără a veșteji gustul jucătorilor Carmenului față de arbitrul conducător, căruia nu i se poate reproșa absolut nimic. Totuși, aceasta nu va influența asupra raporturilor noastre cu Carmen, cu care vom păstra cea mai bună amiciție”.

Un stadion pentru ITA

11 octombrie 1945: ”Baronul Neuman, conducătorul clubului ITA și cel mai mare animator al sportului românesc a aprobat un fond de 1 miliard și jumătate pentru construirea unui stadion olympic la Arad. Va fi cel mai mare stadion din țara noastră.”  Comitetul de conducere pentru construirea stadionului i-a reunit pe Voștinar (prefect), Ioan Pălincaș (primar), Nestor Blaga, Nicolae Szabo, Francisc Neuman, Aurel Herzog, lt. col. Marin Dumitrescu, dr. Aurel Botiș, ing. Vladimir Cosacenco, G. Simion, Geza Szallay, Friederich Weinberger, Gheorghe Bozgan, dr. Valer Șchiopu, Ionel Bogdan, Mihai Voitovici, Adrian Deheleanu, Francisc Znorawszki. Comisia economică: Ludovic Gardos, Ioan Meszaros, Nicolae Scriban, Akos Eichner, Tiberiu Herzog, Coriolan Lupșa. Comisia tehnică: Cosacenco, Eftimiu Novac, Eugen Steiner, Dumitru Popa, Ilie Milancovici. Comisia juderică: dr. Adalbert Solomon, dr. Miron Butariu, dr. Victor Gaschievici, Ilie Chioara.

Lucrările erau programate să înceapă în primăvară, iar materialele de construcții erau deja depozitate pe Gloria în primele zile din 1946. Stadionul a fost proiectat de arhitectul Rudolf Somerkeni și a fost realizat de inginerul Körfer.

Mișcările de întărire continuă

”Suntem în măsură să anunțăm tratativele angajate cu Zsengeller, faimosul internațional ungur, care s-a arătat dispus să opteze pentru echipa arădană. În plus, alb-roșiii tratează cu un recent internațional român care, deasemenea, se pare că se va stabili la Arad”, notează Gazeta. Transferul lui Zsengeller nu iese, dar, pe 9 octombrie, la Arad vine portarul JUSTIN APOSTOL, de la Gloria CFR Galați. Spre sfârșitul aceleiași luni apăreau dezvăluiri conform cărora fotbalistul Aron Mosko, de la Sparta Arad (fost component al lui CAO), îi abordase pentru a veni la Arad pe orădenii GHEORGHE BĂCUȚ și pe Halasz. Apoi i-ar fi tatonat pe Șamu și Antalfy. Toți patru au fost verificați de textiliști, Băcuț a rămas. În decembrie, arădenii intră în tratative cu Bonyhadi și Pall.

ANUL 1946 Iarna schimbărilor

Cu acte în regulă, adică recunoscută drept ”echipă sindicală”, echipa arădeană își întrerupe vacanța pe 8 ianuarie, fără antrenorul Szallay, dar cu Bonyhadi  și Pall semnați. Apare ca variantă de tehnician marele Karl Sesta, internațional austriac, parte din Wunderteam, așa cum era alintată în acea vreme naționala din țara lui Mozart. În calcule mai e și Jenny, de la Baia Mare, dar alesul avea să fie Zoltan Opata, de la Ferar Cluj. Același Szaniszlo e menționat din nou într-o acțiune de racolare a lui Gyula LORANT, de la Vasas Budapesta, și Onody, pentru CFR Cluj. Sunt acuzați și arădenii că ar fi intervenit, dar imediat au venit dezmințiri. Cei doi trec temporar la Libertatea Oradea.

Pe 8 februarie, președintele Herzog face o analiză: ”Bonyhadi  (între timp primise cetățenia română) va fi în curând unul din cei mai buni centri înaintași din Europa. Toth III a renunțat la politica greșită pe care o adoptase anul trecut, încadrându-se perfect în echipă, fapt pentru care joacă acum la justa lui valoare.”

Prima apariție în București: ”A debutat ca Ripensia!”

19 aprilie: ITA era așteptată cu interes maxim în București. De Paști, echipa lui Neuman era chemată la un turneu alături de Unirea Tricolor, Juventus, Venus și Carmen. Urma să fie prima apariție a arădenilor în Capitală.

Pe 26 aprilie, după primul meci, cu Venus, concluzia era trasă: ”ITA a debutat ca Ripensia sau ca o echipă din Europa Centrală. Joc tehnic și mobil, clasă, individualități de primă mărime și o victorie cu 4-0 asupra unui Venus care n-a putut rezista”. La prima apariție în fața ”juriulu”, Opata i-a avut pe Justin – Pall, Vass – Băcuț, Meszaros, Tudose (Bretoteanu) – dr. Țăranu, Reinhardt, Bonyhadi , Al. Pop, Toth III. Toate golurile le-a marcat Bonyhadi!

A doua zi venea și linia apăsată a sublinierii valorii Aradului: În alură de mare campioană, ITA – Carmen 5-0!”. Bonyhadi , Kovacs (2), Reinhardt și Pall loviseră echipa industriașului Ionel Morciornița, cu fiecare gol orchestrat de Toth III. Față de meciul anterior, Opata mai conta pe Jivan, Mercea și Covaci. Capitala era cucerită de textiliști și elogiile nu conteneau: ”Formația arădană face parte din galeria marilor teamuri continentale”.

Petschovsky apare în trupa arădeană!

Disputat de toate echipele cu greutate, Iosif Petschovsky își face, în fine, apariția în tricoul arădean cu ocazia Cupei Înfrățirii. Un turneu organizat la București în a doua jumătate a lunii mai, între selecționatele Arad, Cluj, Timișoara și București. Orașul de pe malul Mureșului era reprezentat, de fapt, de ITA, iar ”Csala” apare titular în meciul Arad – Cluj 2-1 (Reinhardt și Meszaros au marcat pentru arădeni). Trofeul rămâne în Capitală, după ce pe 21 iunie selecționata București învinge Aradul cu 3-2, cu dublă Petschovsky pentru ai noștri.

Ajung ”Coco” și Lorant

Gloria se refăcea, la rândul ei, cu gândul să-și recapete strălucirea ce o dusese până la titlul de vicecampioană interbelică, în 1930. Noul antrenor: Gheorghe Albu. Transferuri: Humis, Luca (Venus), Ion Lupaș sau Dumitrescu III (Sparta București). Până la urmă, planurile galben-albaștrilor aveau să fie zădărnicite de o hotărâre a Federației, care anunța că pentru jocurile oficiale cu caracter național erau înghețate transferurile! Ori Gloria se pregătea să joace baraj pentru Divizia B contra concitadinei CFR… Mai târziu, ușa ITA-ei se deschide și pentru Dumitrescu. Ceva mai încolo, și pentru Humis.

Pe 4 iulie e anunțat transferul lui Gyula Lorant, ”achiziție de preț, prezența sa în rândurile textiliste se va face serios simțită, aducându-i un plus de valoare”, scrie Gazeta.

Echipa e gata de start

Primul campionat al Diviziei A după război se apropia cu pași repezi. În a doua jumătate a lunii august, Gazeta Sporturilor anunța că ITA făcuse primul antrenament pe noul stadion ”care se prezintă minunat cu imaculatul lui gazon. Ca măsură de precauțiune, jucătorii nu au folosit însă ghetele de football, la dorința exprimată de inginerul responsabil cu ridicarea stadionului”. Primul meci pe care arena nouă se pregătea să-l găzduiască: ITA – Ciocanul, din a doua etapă a Diviziei A 1946-47. Ziua: 1 septembrie 46. Câștigătoare detașată a campionatul Aradului, ITA era sigură de locul ei pe prima scenă. Patru grupări din Capitală erau și ele gata să înceapă: Carmen, CFR, Ciocanul și Unirea Tricolor. Restul țării răspundea cu Ferar și Universitatea Cluj, Libertatea Oradea, Dermagant Târgu Mureș, Prahova Ploiești, CFR Timișoara și FC Craiova.

Cea mai frumoasă poveste putea începe!”

Fotografia 1 – O ”linie” formidabilă intră pe gazon (fotografia e din albumul lui Andrei Mercea). De la stânga: Toth, Bonyhadi, Dumitrescu, Kovacs, Mercea, Lorant, Petschovsky

Fotografia 2 – e din colecția ”Iosif Sîrbuț”, de la Complexul Muzeal Arad, și surprinde momentul omologării stadionului arădean 

Sursă: uta-arad.ro

Facebook Comments