“Pe cand umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis:”Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni.Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El” (Matei4,18-20).
Odata ajuns Apostol al Mantuitorului, alaturi de ceilalti Apostoli, a fost urmator la toate cate i-a invatat, martor al minunilor savarsite de Mantuitorul, dar si la clipele grele ale Patimilor. Dupa Pogorarea Duhului Sfant, care i-a schimbat cu totul, au tras la sorti in ce parte sa vesteasca Sfanta Evanghelie, iar Sfantului Andrei i-a cazut la sorti propovaduirea la tarile din jurul Marii Negre, ajungand pana in Scitia Mica (Dobrogea de astazi), dar si in nordul Dunarii, in Ucraina de astazi, cunoscuta, in acelasi timp ca Scitia Mare . Ceea ce ne bucura pe noi ca popor este ca, Sfantul Apostol Andrei, in mod sigur a fost primul propovaduitor al Sfintei Evanghelii la geto-daci, stramosii romanilor. Ca o marturie vie de peste veacuri avem pestera din Dobrogea care ii poarta si numele, in care a propovaduit, botezat, hirotonit preoti si episcopi, cu scopul de a duce mai departe adevarurile dreptei credinte. Dupa ce a petrecut suficient timp la noi si-a continuat drumul prin Bulgaria de astazi, prin Macedonia, prin Grecia pana in orasul Patras unde a staruit mai multa vreme. Se pare ca activitatea sa nu a fost privita cu ochi buni de conducatorul cetatii care l-a dat spre chinuri grele si rastignire pe o cruce in forma de X . Asadar, Apostolul, a trecut la cele vesnice in 30 noiembrie, pe timpul imparatului Nero, lasandu-ne datoria de a ne pastra credinta primita acum 2000 de ani, transmitand-o mai departe urmasilor nostri prin cuvinte, dar mai ales prin fapte.
Tuturor celor care poarta numele Sfantului Apostol Andrei le uram “La multi ani!” si multe bucurii duhovnicesti.
Doamne ajuta!
Monahul Serafim (Schitul Moneasa)
