Veriga de legătură între concertele pentru pian de Franz Liszt şi acelea ale lui Serghei Rahmaninov o constituie partiturile lui Piotr Ilici Ceaikovski, Concertul nr. 1 în si bemol major op.2, de altfel unul dintre cele mai celebre ale secolului al XIX-lea, fiind punctul central şi de maximă atracţie a serii simfonice din 24 martie 2016. Reluată în versiunea unui tânăr pianist francez, Nicolas Bourdoncle, partitura epatează prin performanţele tehnice care se îndepărtează de nota comună precum şi prin celelalte elemente care concură la complexitatea ei: simfonismul, virtuozitatea, nuanţele folclorului şi dansul.
Bucuria reîntâlnirii cu partitura ceaikovskiană este completată şi de prezenţa ópusurilor beethoveniene alese de invitatul principal al serii, dirijorul Valentin Doni: Uvertura Leonora III şi Simfonia a VIII-a în fa major op.93. Dacă amploarea şi realizarea simfonică justifică preluarea curentă a Leonorei III în debutul programelor ansamblurilor de concert, prezenţa Simfoniei a VIII-a ca final al serii este justificată prin caracterul ei luminos şi optimist şi prin alura „neoclasică”, un tipar de altfel abordat de Beethoven în toate simfoniile sale cu număr par. Lipsită de mişcarea lentă datorită alurii şi economiei formelor, încărcată de efecte imprevizibile şi elemente de surpriză, Simfonia a VIII-a este unica simfonie din şirul celor nouă, care nu utilizează pe parcursul ei tonalităţi minore.
Seara simfonică debutează conform uzanţelor la ora 19.00, în sala Cercului Militar.
