Cândva închisă în fața oricărei forme de imigrație, țara, la fel ca majoritatea celor din centrul și estul Europei, s-a deschis de câțiva ani către străini, sub presiunea angajatorilor care se plâng de lipsa forței de muncă. Cu cele 1.100 de paturi repartizate în trei clădiri, căminul muncitoresc din cartierul Komitat București Sud este un adevărat mix de culturi. Nepalezi, indieni, bengalezi, srilankezi… Imigranți din Asia intră și ies continuu din căminele dotate cu camere video și pază, instalate într-o suburbie rezidențială a capitalei României. „Am sosit aici în urmă cu șase luni ca să lucrez pentru [livratorul] Glovo”, ne spune Naresh Chaudhary, un bărbat nepalez de 38 de ani, între două apeluri către mama lui de acasă, din camera pe care o împarte cu alți trei nepalezi, relatează Le Monde citat de Rador Radio România.
Tânărul pretinde că câștigă de două ori mai mult decât în Nepal pentru a livra mese calde bucureștenilor, care s-au obișnuit treptat cu acești livratori care nu vorbesc o boabă de română. „Este prima dată când vin aici”, explică Chaudhary, care a vizitat anterior Malaezia și Arabia Saudită. La fel ca toți vecinii săi de cămin, a aterizat în București „mulțumită unei agenții de recrutare” din această țară est-europeană care se confruntă cu o lipsă flagrantă de forță de muncă, din cauza plecării a milioane de locuitori către Europa de Vest după aderarea la Uniunea Europeană în 2007.
Alături de el, un alt nepalez, Sherpa Pemba, în vârstă de 32 de ani, recunoaște și el că nu a auzit niciodată de România înainte de a sosi aici, dar spune că „românii sunt drăguți”, deși a devenit rapid dezamăgit de condițiile sale de muncă. Chiar dacă lucrează mai mult de unsprezece ore pe zi pentru Glovo, spune că nu reușește niciodată să obțină suficiente livrări pentru a depăși nivelul minim cerut de angajator. „Încă nu am reușit să trimit bani familiei mele”, se plânge el, în ciuda contractului care îi garanta un salariu lunar de 550 de euro.
„Ar trebui să petreacă mai mult timp în centrul orașului pentru a primi mai multe comenzi”, spune Valeriu Nicolae, directorul căminului, pentru a justifica aceste plângeri care ar fi „cazuri izolate” în rândul celor peste 120.000 de străini non-europeni care locuiesc acum în România. Acest fost diplomat a avut fler când a înființat, în 2016, compania de cămine private Komitat, care oferă companiilor românești cazare pentru muncitorii lor cu doar 6 euro pe noapte. Komitat oferă acum cazare pentru peste 4.000 de lucrători, în mare parte asiatici, care lucrează în special „în hotelurile Marriott, la McDonald’s sau în supermarketurile Delhaize /Mega Image, n. trad/”.
Multă vreme complet închisă oricărei forme de imigrație, România, ca și majoritatea țărilor din centrul și estul Europei, s-a deschis de fapt către străini de câțiva ani, sub presiunea angajatorilor care se plâng de dificultăți în recrutarea de personal, accentuată de redresarea economică post-Covid. „Cu 6 milioane de români care lucrează în străinătate și o natalitate în scădere, avem o problemă serioasă de forță de muncă pentru economia noastră”, își amintește Romulus Badea, partener la Soter, o firmă fiscală care a dezvoltat o afacere înfloritoare de recrutare internațională pentru a le satisface nevoile.
