O lege trebuie să fie clara, astfel încât cetăţenii să ştie ce se întâmplă dacă nu o respectă. Or formulările complicate din noul proiect al legii securităţii cibernetice generează confuzii, atrag atenţia mai multe ONG-uri.
Iată cum defineşte legea accesul la o reţea informatică, permis doar cu mandat de la judecător: „Art. 20 – Deţinătorii de infrastructuri cibernetice au obligaţia să nu permită accesul la datele de conţinut din infrastructurile cibernetice deţinute sau aflate în competenţa, în lipsa unei înştiinţări scrise din partea autorităţilor abilitate, privind existenţa unei autorizaţii emise de judecător, în condiţiile legii”.
Nu este clar nici dacă este vorba despre prezentarea mandatului judecătoresc sau de înştiinţarea că acesta există, atrag atenţia ONG-urile.
Legea se aplică autorităţilor şi persoanelor juridice care deţin reţele informatice şi prelucrează date cu caracter personal.
Ministrul Comunicaţiilor explică de ce legea e necesară: în ultimii ani, România a fost ţinta mai multor acţiuni de spionaj cibernetic, care au vizat cu precădere informaţii din zona apărării, resurselor naturale şi diplomaţiei.
