În urmă cu zece ani, capitala Chinei era deseori acoperită de un smog dens de culoare galbenă și gri, atât de dens încât ascundea aproape totul de ochii oamenilor. Calitatea aerului a fost atât de proastă și a devenit atât de faimoasă la nivel mondial, încât liderii chinezi au lansat un „război împotriva poluării” de mai multe miliarde de dolari, care a dat roade, potrivit stiri.tvr.ro.
Oamenii își închideau ferestrele, își puneau măști de protecție și porneau purificatoarele de aer la maximum pentru a scăpa de ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „aerul-pocalipsa din Beijing”.
După un deceniu, aceste eforturi dau roade. Conform unui nou raport publicat marți, nivelurile de poluare din China în 2021 au scăzut cu 42% față de 2013, ceea ce face din China o poveste de succes rară în regiune, unde poluarea se înrăutățește în unele părți, inclusiv în Asia de Sud.
Raportul anual Air Quality Life Index, realizat de Energy Policy Institute de la Universitatea din Chicago, a lăudat „succesul uluitor al Chinei în combaterea poluării”.
Nivelurile de poluare la nivel global au scăzut ușor din 2013 până în 2021 – ceea ce, potrivit raportului, s-a datorat „în întregime progreselor înregistrate de China”. Fără îmbunătățirile aduse de China, poluarea medie la nivel mondial ar fi crescut în schimb.
Îmbunătățirea înseamnă că durata medie de viață a cetățeanului chinez este acum cu 2,2 ani mai lungă, se arată în raport.
Orașele chinezești obișnuiau să domine clasamentele globale privind cea mai proastă calitate a aerului din lume; deși unele dintre ele se află încă pe aceste liste, în multe cazuri au fost depășite de orașe din Asia de Sud și Orientul Mijlociu.
În 2021, Beijingul a înregistrat cea mai bună calitate lunară a aerului de când au început înregistrările, în 2013. „Albastrul „Beijingului” a devenit treptat noua noastră normalitate”, a declarat ministrul Mediului din țară la acea vreme, potrivit presei de stat.
Dar, a avertizat raportul, mai sunt încă multe de făcut, deoarece China rămâne a 13-a cea mai poluată țară din lume. Iar poluarea cu particule din Beijing – poluanții minusculi, dar extrem de periculoși, care pot scăpa de apărarea obișnuită a organismului uman – este în continuare cu 40% mai mare decât în cel mai poluat județ din Statele Unite.
În timp ce nivelurile de poluare cu particule din China se încadrează în standardele naționale, acestea „depășesc în mod semnificativ” liniile directoare ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), se arată în raport.
Cu toate acestea, progresele înregistrate în China arată că schimbarea este posibilă, dacă guvernul și populația sa sunt dispuși și capabili să depună eforturi.
De exemplu, potrivit raportului, începând din 2014, guvernul chinez a limitat numărul de mașini pe drumurile din marile orașe, a interzis construirea de noi fabrici de cărbune în zonele cele mai poluate, a redus emisiile sau a închis fabricile existente și a redus activitățile industriale cu grad ridicat de poluare, cum ar fi producția de fier și oțel.
„La baza acestor acțiuni s-au aflat elemente comune: voință politică și resurse, atât umane, cât și financiare, care s-au consolidat reciproc”, se arată în raport. „Atunci când publicul și factorii de decizie politică dispun de aceste instrumente, acțiunea devine mult mai probabilă.”
În alte locuri, situația s-a înrăutățit.
Asia de Sud este în prezent „epicentrul poluării globale”, găzduind cele mai poluate patru țări – Bangladesh, India, Nepal și Pakistan – care, împreună, reprezintă aproape un sfert din populația lumii, se arată în raport.
În fiecare dintre aceste țări, locuitorul obișnuit pierde în medie cinci ani din durata de viață din cauza poluării, a adăugat raportul. Acest număr este chiar mai mare în regiunile cele mai poluate.
Guvernele din aceste regiuni au început să elaboreze inițiative și politici de reducere a poluării, dar s-ar putea să se confrunte cu o sarcină mai dificilă din cauza diferențelor de putere economică și de infrastructură, se arată în raport.
„Țările care se confruntă în prezent cu unele dintre cele mai grave poluări nu dispun de instrumentele de care au nevoie pentru a umple aceste lacune de bază în gestionarea calității aerului”, cum ar fi stabilirea unor date fiabile și accesibile publicului privind calitatea aerului, se arată în raport.
