S-a întâmplat minunea! La 13 ani de la plecarea dintre noi a eroinei de la Nucșoara, Elisabeta Rizea are în sfârșit o troiță care să amintească generațiilor viitoare năucitoarea poveste de viață a femeii simple de la țară căreia nicio ademenire sau tortură nu i-au putut aduce în varful limbii trădarea de neam si țară.
”Gândul” care a dus la ridicarea acestei troițe are el însuși o poveste demnă de adus în atenția tuturor celor care încă au tresăriri de suflet prin cuprinderea a tot ceea ce au însemnat temnițele comuniste:
”La început a fost gândul bun. Într-o zi binecuvântată de Sfântă Mărie, fiind într-o excursie în zona Muscelului, purtați de un dor profund pentru adevăratele modele românești, am îndrăznit să batem la poarta Elisabetei Rizea din Nucșoara. Mare ne-a fost bucuria când am găsit pe cineva acasă și doi tineri ne-au deschis poarta. Bogdan și Mihaela Vârvoreanu, aflând că suntem pe urmele străbunicii lor, dornici de a afla amănunte despre viața ei, familia ei și casa în care a trait, ne-au primit cu dragoste și căldură. Stând pe prispa pe care au șezut acești eroi de legendă, ne-am mărturisit reciproc GÂNDUL de a scoate la lumină o părticică din istoria curajoasă a românilor, de a scoate din uitare eroi ca Elisabeta și Gheorghe Rizea și partizani din grupul ”Haiducii Muscelului”, care au reprezentat linia de onoare și demnitate a neamului românesc, într-o perioadă în care plăteai cu viața pentru această asumare fățișă. Astfel, ne-am gândit să ridicăm împreună o troiță din lemn. Am început imediat pregătirile, pentru că doream să sfințim troița în preajma datei de 4 octombrie, ziua când, acum 13 ani, Elisabeta Rizea trecea la Domnul. Gândul bun s-a transformat în faptă bună iar fapta bună s-a concretizat sâmbătă, 8 octombrie 2016. Am pornit spre Nucșoara din Piața Universității, km 0 al Bucureștiului, luând cu noi steagurile bunicilor noștri, pentru a le înfige la baza troiței, în semn de reunoștință pentru jetrfa lor. Deși a fost o dimineață înnorată și cu averse, la ora 13:00, odată cu începerea slujbei, ploaia s-a oprit. După oficierea parastasului, gazdele Mihaela și Bogdan ne-au invitat să rămânem alături de ei, în gradina de poveste a străbunicii. La scurt timp, soarele se arăta pe cer. A fost într-adevăr o zi de suflet! Le adresam cu această ocazie mulțumirile noastre pentru că au pus la dispoziție un petec de pământ pentru amplasamentul troiței și pentru construirea fundației din beton. Mulțumim și doamnei Laurenția Arnăuțoiu care a fost alături de noi! Mulțumirile noastre merg și către domnul Nicu Onea, meșter iscusit în lemn din comuna Mușetești, omul care a sculptat troița și care a fost deschis sugestiilor noastre în privința dimensiunilor, a modelului și a semnelor argeșene. Le mulțumim deasemenea domnului primar Ion Cojocaru și domnului director al școlii Constantin Berevoianu pentru prezență, precum și preotului Ion Oprescu pentru slujba de sfințire a troiței și parastasul oficiat pentru acești eroi ai neamului. Alta ar fi soarta învățământului românesc dacă elevii ar învăța despre adevăratele modele ale neamului lor, dacă în fiecare clasă primară, de-a dreapta și de-a stânga acvilei cruciate, ar fi portretele Elisabetei Rizea, ale lui Toma Arnăuțoiu, Gheorghe Arsenescu, Ion Gavrilă Ogoranu, Gheorghe Hașu, Spiru Blănaru, Gogu Puiu… și mulți alții asemenea lor, tineri studenți, ofițeri și țărani care și-au asumat o luptă și au dus-o până la capăt fără trădare, pentru apărarea patriei, a pământului și a credinței stămoșești.”, au scris cei de la Neamunit pe pagina lor de facebook.
Un gest de normalitate mai mult decât binevenit, chiar și după 13 ani fără Elisabeta Rizea.
