„Bucurati-va, sotie sfanta, pereche blagoslovita, Ioachime si Ano, ca v-ati invrednicit de v-ati facut parinti ai unei prunci sfinte ca aceasta” avea sa le spuna Arhiereul Zaharia parintilor Fecioarei Maria cand acestia si-au plinit promisiunea facuta Lui Dumnezeu de a-I inchina unicul lor copil cand avea sa implineasca frageda varsta de 3 ani. Ce binecuvantare, ce bucurie mai mare pot primi niste parinti decat fericirea de a primi astfel de cuvinte de lauda pentru copilul lor? Iata cum in fata aceluiasi templu unde Dreptii Ioachim si Ana au primit multe umilinte pentru neputinta lor de a aduce un copil pe lume, acum, aducand aceasta copila de 3 ani primesc insutit fericirea de care au fost privati in mare parte din viata caci, dupa cum bine stim, in vechime cei care nu puteau avea copii, indiferent de clasa sociala, erau huliti de toti, darurile catre templu le erau primite doar in urma celorlalti, nimeni nu manca impreuna cu ei. Dreptii Ioachim si Ana primeau totul cu smerenie si nu conteneau a se ruga Lui Dumnezeu sa le daruiasca un copil. Dupa randuiala dumnezeiasca, rodul rugaciunii acestor Drepti Parinti, Fecioara Maria, avea sa devina Maica noastra a tuturor , ” pricina a tuturor bunatatilor”, ” cea prin care prunc se face Facatorul”, „curatia a toata lumea”, „indreptarea oamenilor” si „dragostea care biruieste toata dorirea”.
Asadar, o vedem pe copila de 3 ani zburdand pe scarile templului, alergand parca dupa un dor sfant, luata de manuta ei mica de Arhiereul Zaharia si dusa in Sfanta Sfintelor, acolo unde chiar si Arhiereul intra o singura data pe an, loc ce avea sa ii devina „acasa” pana la varsta de 15 ani, timp in care cu multa daruire s-a rugat, a citit Sfanta Scriptura si a lucrat. S-a rugat, a citit, a lucrat, trasand parca nevazut trei indeletniciri bune de cultivat in copilarie pentru implinirea unei maturitati intelepte. Asa cum prevedeau normele, la varsta de 15 ani copilele inchinate la templu erau eliberate pentru a se casatori, insa Fecioara Maria nevrand sa se casatoreasca, pentru a inchide „gura lumii” la fel de otravita ca si astazi, este incredintata de catre prieteni si vecini, intrucat parintii ei murisera intre timp, unui batran in varsta de 84 de ani pe nume Iosif care i-a oferit o mare libertate duhovniceasca, putand astfel sa isi continue acelasi stil de viata ca in templu: rugandu-se, citind si lucrand.
Astazi, desi ne aflam in Postul Craciunului, Biserica a randuit a fi dezlegare la peste tocmai pentru ca marea bucurie a acestei sarbatori sa nu fie umbrita de asprimea postului. Sa ne ajute Dumnezeu ca in aceasta zi, mergand la Sfanta Liturghie, sa auzim si noi, la intrarea in biserica, aceleasi cuvinte pe care Zaharia le-a zis Fecioarei Maria la intrarea in templu :”Intra fiica Lui Dumnezeu cu bucurie si te veseleste intr-insa!”
Dumnezeu sa ne lumineze ochii mintii pentru a putea cuprinde aceasta mare sarbatoare in care se regasesc toti parintii binecuvantati prin frumusetea vietii copiilor lor.
Doamne ajuta!
Monahul Serafim (Schitul Moneasa)
