Inițiativa vine după ce, în ultimul an, impozitele locale au fost majorate substanțial, în unele cazuri chiar de trei ori, punând o presiune suplimentară pe populație și pe mediul de afaceri. În acest context, promisiunea gratuității transportului public ridică semne serioase de întrebare legate de oportunitate, sustenabilitate și, mai ales, de motivația reală a demersului.
Potrivit edilului, proiectul se află „în analiză”, fiind necesare consultări juridice și avize pentru ca o eventuală hotărâre să ajungă pe masa Consiliului Local Municipal. Cu toate acestea, mesajul public a fost deja livrat, în speranța că primarul mai păcălește pe cineva: Aradul „ar putea deveni” primul oraș din România cu transport public gratuit, alături de exemple frecvent invocate precum Luxemburg, Tallinn sau Dunkirk. Diferența majoră, omisă din discursul public, este că aceste orașe aplică astfel de politici în cadrul unor strategii financiare clare, cu bugete predictibile și fără a împovăra anterior cetățenii prin creșteri agresive de taxe.
Administrația locală justifică măsura ca o formă de compensare a scumpirilor recente și ca o valorificare a investițiilor realizate în transportul public. Însă criticii subliniază un paradox greu de ignorat: arădenii sunt chemați să plătească mai mult la bugetul local, pentru ca ulterior să li se „ofere” gratuități finanțate tot din aceiași bani publici.
Mai mult, nu a fost prezentată nicio analiză clară privind impactul bugetar al gratuității transportului public. Cât va costa anual această măsură? Din ce capitole bugetare vor fi acoperite pierderile generate de dispariția veniturilor din bilete și abonamente? Vor urma alte majorări de taxe pentru a susține acest sistem? La aceste întrebări, administrația locală nu a oferit răspunsuri concrete.
În plan politic, momentul ales pentru acest anunț nu trece neobservat. După un an marcat de nemulțumiri legate de taxe, inflație și costul vieții, promisiunea unei facilități „pentru toți” are un evident potențial electoral. Fără o fundamentare solidă și fără consultare reală cu Consiliul Local și societatea civilă, inițiativa riscă să fie percepută mai degrabă ca o pomană electorală decât ca o politică publică responsabilă.
