Helicobacter Pylori este o bacterie de care este greu sa te feresti, fiind prezenta peste tot in mediul inconjurator. In tarile dezvoltate, infectia cu Helicobacter Pylori se regaseste cam la 30% din populatie, iar in tarile subdezvoltate, circa 90% din populatie este afectata de aceasta bacterie. Cifrele Organizatiei Mondiale a Sanatatii arata ca doua treimi din populatia mondiala este infectata cu Helicobacter Pylori!
Din 1982, de cand a fost descoperita, studiile au dovedit ca Helicobacter sta la baza aparitiei multor leziuni gastrice si duodenale: de la simpla inflamatie a mucoasei gastrice, pana la gastrite in forme cronice, cu evolutie catre gastrite atrofice. In timp – zeci de ani – aceasta poate degenera, considerandu-se ca aparitia cancerului gastric este in proportie de 90% legata de infectia cu Helicobacter Pylori. De asemenea, aceasta infectie este responsabila si de aparitia leziunilor limfoide la nivelul stomacului – o forma de cancer limfatic numit limfomul de tip MALT.
Simptomele infectiei cu Helicobacter
Infectia cu Helicobacter Pylori este simptomatica doar in cazul in care a produs o leziune la nivelul stomacului. Unul din sase oameni infectati dezvolta ulcer gastric sau duodenal. Daca nu apare o astfel de afectiune, infectia este complet asimptomatica, depistandu-se accidental, la diverse alte analize.
Simptomele legate de infectie tin de afectiunile digestive superioare (gastrite, ulcere etc.) si se manifesta prin:
– dureri in capul pieptului care sunt legate de alimentatie, adica apar la anumite tipuri de alimente sau, din contra, cedeaza la consumul anumitor alimente;
– balonare imediat dupa masa;
– senzatia de satietate precoce;
– greata;
– alte tulburari gastrice (indigestie).
Toate acestea creeaza un tablou clinic dupa care medicii se orienteaza pentru a diagnostica infectia. Certitudinea infectiei cu helicobacter este data insa doar de analize si investigatii specifice.
Teste pentru depistarea infectiei cu Helicobacter
1. Cel mai sigur test (care are un procent ridicat de sensibilitate si specificitate, iar in acelasi timp atesta sau nu prezenta unei afectiuni cauzate de Helicobacter Pylori) este recoltarea directa, de la nivelul mucoasei gastrice – prin endoscopie digestiva superioara – a unei probe care se pune intr-un mediu special, in care lucreaza niste enzime asupra ureei, si in 20-30 de minute, avem diagnosticul exact.
Fiind o manevra invaziva este mai greu acceptata de populatie.
2. O metoda mai putin invaziva, dar care este de buna calitate diagnostica, este dozarea bioxidului de carbon radioactiv din aerul expirat, care atesta cu o exactitate de 96-98% infectia.
Procedeul presupune inghitirea unei mici pastile care contine uree radioactiva si apoi masurarea cu un aparat a nivelului de bioxid de carbon radioactiv eliberat prin metabolizarea substantei de catre bacteriile Helicobacter Pylori din stomac.
3. O alta analiza este dozarea antigenului, adica a unor fragmente de bacterii la nivelul scaunului, din materiile fecale.
4. Un alt test, larg raspandit, este recoltarea de sange si dozarea anticorpilor – adica a celulelor pe care le produce organismul in lupta contra bacteriei. Acesta este un test care arata daca avem sau daca am avut o infectie cu Helicobacter Pylori.
Chiar daca nivelul anticorpilor scade in timp, ei pot sa ramana in organism ani de zile. Astfel, analiza nu spune daca infectia este activa sau daca au ramas doar anticorpii. De aceea, medicii nu prea recomanda acest test.
Sursa: sanatate.bzi.ro
