Adrian Rusu , între luciditate şi sacrificiu

by Sida Voicu

Greul meciului dintre Şoimii Pâncota şi Metalurgistul Cugir l-a dus apărarea gazdelor. Pe un teren udat permanent de ploaie, orice minge venită în contact cu gazonul devenea extreme de periculoasă. Iar jucătorii cugireni nu au fost miei zburdând pe verdele ud al locului de joacă. Mai ales după golul primit în minutul 15, oaspeţii au ameninţat metodic poarta lui Irimia, apărătorul buturilor pâncotane. La baloanele venite pe sus, turnurile de control au fost stoperii Lengyel şi Lung ( în poză), zonă în care au fost imbatabili. La atacurile purtate la firul ierbii, cugirenii s-au lovit de “ stânca” Adrian Rusu ( în poză), fundaşul lateral dreapta al Şoimilor. Cunoscut ca un colecţionar de cartonaşe galbene, Adi a dat dovadă la acest meci de o luciditate evidentă însoţită de o dârzenie dezarmantă. Conştient de starea terenului, experimentatul fundaş al gazdelor şi-a calculat fiecare deposedare cu o exactitate de ceasornicar. A fost avertizat o singură dată la singura greşeală de apreciere a arbitrului Balaci ,acesta considerând alunecarea curată a lui Rusu ca fault.
Primul care l-a felicitat pe Adi după meci a fost fiul său, pentru care, drept mulţumire, tăticul – fotbalist l-a purtat în cârcă până la vestiare.

Ioan Hamza

Facebook Comments