Acesta este filmul pe scurt al derby-ului Progresul Pecica-UTA BD, din cadrul ligii a IV-a campionatului judeţului Arad.
Aşteptat cu mult interes acest meci a stârnit o emulaţie interesantă de spectatori dornici să urmărească ( unii) şi să-şi susţină echipele preferate( mulţi alţii), pe cochetul stadion din Pecica. Mai întâi în tribune şi-a făcut apariţia galeria gazdă, echipată în galben-albastru şi „ înarmată” cu vuvuzele autentice, tobe şi butoaie care au fost lovite cu bucăţi de lemn toată perioada meciului,aducându-ne aminte de Campionatul Mondial din Africa de Sud din 2010. În stânga acestora s-au grupat tot susţinători ai localnicilor,veniţi din Semlac, Şeitin, Nădlac…. însă fără instrumente , gura fiindu-le singura cale de susţinere şi huiduire totodată.Mai în stânga, public mai neutru, public simplu iubitor de fotbal, printre care, bănuim multe admiratoare ale unor jucători anume.
Cu puţin timp înainte de fluierul de debut, au sosit şi arădenii, înzestraţi cu steaguri, fulare alb-roşii şi …petarde fumigene. Peste 150..aceştia ocupând tribuna din dreapta celei oficiale. În stânga vestiarelor, oamenii grei ai amfitornilor, printre care şi Traian Igaş.Atmosferă superbă, timp bun pentru fotbal, mai puţin bun pentru cameramanii cococaţi deasupra tuturor. Meciul , specific pentru obţinerea locului de frunte în clasament, meci pentru puncte, dar un meci frumos: „Un meci peste multe alte meciuri din campionatul ligii a treia” declara la final preşedintele AJF Arad, Adrian Lucaci. Ratări şi de-o parte şi de alta, parcă mai clare ale pecicanilor, o repriză a doua în care desele faulturi în atac ale UTA-ei au favorizat ideea de a menţine rezultatul ,a echipei lui Maghici. Un meci în care , sigur, observatorul Flavius Domide şi jucătorul oaspete Petre Măgulean au făcut febră musculară…Domide de la sârguinţa cu care trimitea mingile de rezervă în teren când era cazul, iar Măgulean de la sprinturile după mingile ieşite în afara terenului , grăbindu-i pe jucători gazdă să le repună în joc, deoarece pe marginile terenului nu au existat copii de mingi.
După meci, spectatorii s-au îndreptat spre case, unii mulţumiţi, alţii cu speranţe , strada principală a oraşului Pecica, curată şi , în sfârşit asfaltată , fiind animată de zeci de maşini. Ca niciodată, oamenii legii au oprit tirurile care veneau dinspre graniţă, oferind prioritate arădenilor trişti care încercau să iasă pe şoseaua principală. Mai vrem asemenea meciuri.
Ioan Hamza
