UTA şi ICIM, la raport. Rămâne cum a stabilit “vizionarul”!

Degeaba au încercat oficialii celor de la UTA şi ICIM să dea impresia că vor să schimbe foaia în relaţia cu Primăria – dovadă cererile scrise trimise către Centrul Municipal de Cultură, cu privire la condiţiile finanţării (n.n. se dorea un răspuns clar cu privire la posibilitatea legală de a se plăti salarii din bani publici) – că Falcă i-a chemat la raport. Şi nu oricum, ci public, în faţa unei părţi a presei, să vadă toată lumea cine e şeful şi că rămâne cum a stabilit “vizionarul”. Probabil ca şi o pedeapsă la ultimele “ieşiri în decor”. Previzibil, oficialii celor două cluburi au semnat, până la urmă contractele pentru banii Primăriei, dar tot după modelul patentat, care practic îngroapă orice speranţă de performanţă. Conducătorii cluburilor UTA şi ICIM au uitat şi de demisii, pe care le-au fluturat în aer toată iarna tocmai din motivul situaţiei financiare, iar acum “cântă” iar după cum le indică groparul sportului arădean. Pe Falcă nu l-a durut probabil gura să le promită posibilitatea ataşării unor acte adiţionale la prezentele contracte, când legea sportului modificată va fi promulgată. Adică la Sfântul Aşteaptă. Probabil că primarul şi cei care îl ascultă ca nişte elevi conştiincioşi fac pe proştii şi nu au auzit de parteneriate publice-private, sau de înfiinţarea unor SCM-uri, la fel ca în alte oraşe mari din ţară, singurele soluţii viabile în condiţiile absenţei sponsorilor şi a unor legi a sportului şi sponsorizării care să vină în sprijinul celor care vor să investească în sport.
Aradul, oraşul anti-sport!
Cert e că Aradul a devenit de ani buni un oraş anti-sport. Atâta timp cât, tu ca oraş, nu mai produci performanţă şi nu apreciezi, ca administraţie locală, sportivii de top mondial născuţi şi formaţi chiar în Arad, care ţi-au adus atâta mândrie şi satisfacţie (un exemplu grăitor e Daniela Dodean, iar cunoscătorii ştiu despre ce e vorba), atâta cât nu mai ai echipe care să joace la un nivel înalt, atâta timp cât nu ai măcar un biet sponsor din oraş sau judeţ, care să susţină cu adevărat sportul de performanţă, atâta timp cât în 2018 nu ai un stadion capabil să găzduiască măcar meciuri de Liga a II-a – asta după, ce pe rând, sub administraţia ta, s-a ras tot ceea ce înseamnă arene sportive – nu te mai poţi numi oraş care are drept prioritate sportul. Ba din contră, eşti duşmanul lui numărul 1. Tot atât de adevărat e că parcă arădenii s-au şi îndepărtat de sport, sau poate au fost constrânşi să o facă, dovadă numărul extrem de mic de spectatori în momentul când găzduim evenimente importante.
Bani mulţi, performanţă ioc…
Revenind la lecţia de autoritate predată de Falcă celor de la UTA şi ICIM, să mai spunem, totuşi, că banii publici ce ajung în conturi, adică 3.500.000 la UTA, respectiv 1.400.000 la ICIM, iar asta doar într-o primă sesiune de finanţare, nu prea se justifică. Performanţă ioc, de ani buni! Sigur că ajungem iar la problema salariilor, care atrage după ea până la urmă şi performanţa, dar atunci hai să nu mai dăm bani pe avioane şi deplasări de 2-3 zile pentru nişte obiective jenante, celor două cluburi care trăiesc acum doar din amintiri. Să ne orientăm şi spre alte cluburi şi sportivi, poate cu rezultate mult mai notabile, cărora probabil le-ar fi mult mai de folos bani ceva mai mulţi, pentru cantonamente, stagii de pregătire şi competiţii. Hai să nu ne mai raportăm doar la UTA şi ICIM, vrem să vedem proiecte şi rezultate interesante cu bani nu foarte mulţi, că au fost ceva exemple acum câţiva ani, în cazul amândurora. În Arad mai există atletism, o arenă omologată să găzduiască competiţii europene, mai există sporturi de echipă ce pot progresa, sau chiar sportivi, luaţi individual, ce ar merita să li se acorde o mult mai mare atenţie. Ei, măcar, au obiective mult mai îndrăzneţe, gen medalii europene sau mondiale, nu salvări de la retrogradare sau clasări mediocre.