În pline dezbateri cu privire la reforma pensiilor, mai ales a celor speciale, economistul Adrian Codirlașu, vicepreședinte al CFA România, se întoarce la tema amplă a sistemului public de pensii, scrie rador.ro.
Astfel, reprezentantul CFA România a publicat în cel mai recent buletin al Asociației Analiștilor Financiari-Bancari o analiză intitulată tranșant „Sistemul public de pensii este nesustenabil”. Nu este prima oară când cifrele și argumentele sunt puse pe hârtie, dar ele sunt cu atât mai interesante, cu cât contextul demografic și macroeconomic nu avantajează deloc sistemul de pensii și nici pe pensionarii de astăzi sau pe cei viitori.
Care sunt argumentele aduse de Adrian Codirlașu? Economistul pleacă de la evoluția datelor demografice. Rezultatele provizorii ale recensământului populației și locuințelor arată o scăderea a populației României (cu 1,1 milioane de persoane față de anul 2011) ajungându-se la 19 milioane de persoane. De asemenea, fenomenul de îmbătrânire a continuat, vârsta medie a populației ajungând la 42,4 ani față de 40,8 ani la precedentul recensământ.
Sunt două tendințe demografice care determină situația din acest moment: scăderea natalității și migrația (România este țara cu a doua cea mai mare migrație din statele Uniunii Europene). Analiza lui Adrian Codirlașu menționează că estimările ONU arată că, în anul 2050, România va ajunge la o populație de 15,7 milioane de locuitori.
Totodată, în perioada 2025-2035 România va avea un vârf de pensionări. Este ușor de observat că în următorii 10 ani se vor manifesta mai multe tendințe: vor fi mai mulți pensionari cu o creștere a punctului de pensie, ceea ce va duce la creșterea cheltuielilor, în timp ce populația activă va scădea din cauza migrației și a sporului negativ al populației. Concluzia lui Adrian Codirlașu este că există un risc semnificativ ca statul să nu mai poată să susțină sistemul public de pensii în forma actuală.
Soluțiile pentru a echilibra sistemul public de pensii sunt dificil de luat de către politicieni din simplul motiv că sunt nepopulare: creșterea vârstei de pensionare, creșterea mai lentă a pensiilor și creșterea taxării angajaților, prin creșterea procentajului contribuției de asigurări sociale.
Toate cele trei măsuri dezavantajează populația și de aceea vor fi greu de asumat de către oamenii politici în căutare permanentă de voturi. Pe de altă parte, România nu este singurul stat european care se confruntă cu un sistem public de pensii aflat în dificultate, dar peste tot în lume reformarea sistemului este complicată. Cel mai bun exemplu este chiar încercarea Franței de a crește vârsta de pensionare și numărul de ani de contribuție, care se lovește de proteste masive ale populației.
Economistul Adrian Codirlașu prezintă și un calcul care îi poate nemulțumi profund pe cei care contribuie la bugetul asigurărilor sociale. Astfel, angajații care lucrează și contribuie timp de 35 de ani cu 21,25% din salariul brut vor primi la pensie aproximativ 45% din salariu. Pentru a recupera contribuțiile plătite în timpul perioadei active este nevoie de o speranță de viață de 88 de ani, o vârstă care depășește cu 14 ani durata medie de viață în România. În aceste condiții, pensionarii primesc doar între 55% și 60% din suma cu care au contribuit, iar dacă se ia în calcul și valoarea în timp, recuperarea banilor plătiți către buget este și mai mică. Mai mult, în cazul decesului contributorului banii cotizați rămân la stat, pentru că acesta nu are nicio obligație față de moștenitori.
Această analiză ne arată că dacă o mare parte din angajați ar plăti contribuțiile sociale timp de 35 de ani, sistemul de pensii ar putea să se echilibreze. Numai că în România sunt foarte multe derogări sau scutiri de la plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale, ceea ce face ca sistemul public de pensii să aibă un deficit în creștere.
În concluzie, toate semnele arată că sistemul de pensii publice trebuie schimbat. Pensiile speciale sunt doar o parte a problemei, sistemul public este, de fapt, „piatra de încercare” a fiecărui guvern.
