In Evul Mediu piersica era considerata otravitoare. Adevarul este ca samburele ei contine mici cantitati de acid cianhidric, o substanta toxica. In tradita populara ceaiul din frunze si flori de piersic se bea contra durerilor de piept. De asemenea, frunzele se puneau pe rani la vite, cand aveau viermi.
Compozitie chimica: cele mai importante substante continute de fructele, florile si frunzele piersicului sunt: acidul acetic, aldehidele, purpurolul, mineralele (calciu, cupru, fier fosfor, iod, magneziu, potasiu, sulf, zinc) si vitaminele A, B1, B2, B3, B6, C si E.
Indicatii terapeutice
Preparatele din frunze si flori de piersic au actiune sedativa si antispastica, dand bune rezultate si in combaterea viermilor intestinali (oxiuri).
Sub forma de cataplasme, preparatele din frunze de piersic sunt utilizate si in tratamentul unor cancere ale pielii, al contuziilor si arsurilor. Pisate si stoarse, frunzele se foloseau la rani vechi.
Sub forma de infuzie concentrata, frunzele de piersic erau folosite in medicina traditionala in amestec cu coaja de gorun pentru bai contra reumatismului la maini si la picioare.
Cataplasmele cu frunze de piersic se mai utilizeaza pentru tratarea aftelor, erizipelului si a mancarimilor de piele.
Ca purgativ, se fierb 2 lingurite de frunze timp de 5 minute in 250 ml apa, apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi. De asemenea, frunzele uscate sunt foarte utile in cazul nefritelor, constipatiei si gutei.
Sursa: sanatate.bzi.ro
