Tibi a învins pentru a treia oară consecutiv iadul de gheață! Pe primul loc, normal!

by Dana B.

EXTRAORDINARĂ, fără niciun fel de umbră, îndoială sau tăgadă această cea de a treia victorie consecutivă a românului Tiberiu Ușeriu la maratonul ”6633 Arctic Ultra”!

Cu un traseu în față de 617 kilometri, dintre care 280 pe Ice Road, cu temperaturi de până la -38 de grade, cu furtuna polară venită anume parcă pentru a face cursa şi mai brutală, Tibi a reușit și de această dată să ne predea pe viu o lecție de perseverență, încredere în sine, control al minții, voință, determinare și nu în ultimul rând o lecție de umor. Da, adorabil de-a dreptul prin replicile venite prin telefon chiar de acolo, din locul unde multora dintre noi ne-ar îngheța, mai mult ca sigur, nu numai vocea ci și mintea.

Astfel, în înregistrarea din 12 martie, l-am putut auzi pe Tibi spunând că ”S-o întâmplat ceva și m-am umflat foarte tare, îs deformat total… Ioi, săracu! (zice interlocutorul), după care Tibi revine în stilu-i caracteristic, zicând: Da, săracu, doră nu mă pune nime, da îi ok!”

Și cum ne obișnuise deja cu fainoșagul graiului ardelenesc tot de acolo, din mijlocul furtunii polare Tibi ne povestea cum l-a ”flendurit tăt zăpada” și că ”sania nu-i mai ușoară, îi tot mai grea cumva. M-am tot uitat să văd să nu îmi pună ăștia ceva pietre prin ea, da nu-i nimica… se cam îngreunează tătă treaba!”

Următorul filmuleț, din 14 martie, avea să vină cu o lecție nu de viață ci mai degrabă cât o viață. Undeva, pe Ice Road înainte de Inuvik, am văzut un Tibi nu ”în 27 de pași” ci în 3 pași: îngenuncheat, luptător și învingător! Nu, nici pe departe n-au fost niște imagini sfâșietoare care să îți provoace milă. Păi nu ne arătase chiar el că aia cu ”săracu” nu e de el, în acel moment de asumare totală a alegerii de a fi acolo? ”Doră nu m-a pus nimeni”. Nici gând de ”sfâșietor” ci plin de emoție și cu un mesaj definitoriu întâi pentru propria-i viață, iar mai apoi pentru oricare dintre noi: Se poate! Dacă eu pot să mă ridic, poți și tu! Atunci când nu mai poți, mai poți un pic!

15 martie și un nou și de foarte mulți oameni așteptat telefon! Tibi, în stilul care ne-a obișnuit. Nu se vaită, nu se plânge ci cumva, în mod paradoxal, încurajează pe toți cei care știe că își fac griji sau au așteptări de la el:

”Îs ok. Ieri am mers foarte bine, m-am bucurat și eu, am o infecție la un deget, ăla care mi-o degerat prima dată.

Spune-mi cum ești, că ne-am îngrijorat un picuț.

-No, acuma dacă aș zice că bine, aș exagera!

-Și acuma cum îi vremea?

-Mă, asta-i fain, deci nu-i frig, îi chiar cald, pentru cum era prognozat, acuma avem cam -23.”

Grozav! Și noi care deja ne speriem de progonoza meteo de duminică, care, în mod cu totul înfiorător va ajunge la -3 grade. Bine, eu deja tremur numai la gândul unor astfel de temperaturi, dar asta este o altă poveste și cumva mai că mi frică și numai să visez că aș ajunge vreodată acolo, pe Ice Road-ul lui Tibi.

Determinat, cu toată ambiția la el, cu doza de umor la purtător, modest (deși, fie vorba între noi, ce fras am fi avut de comentat dacă omu’ ne-ar fi spus pe șleau ”Uite ce tare mi-s cu ce fac eu aici, măi, friguroșilor!”), Tibi a câștigat și de fiecare dată a știut spune ”Mulțumesc pentru susținere!”.

Când mergi prima dată, mergi pentru că doar bănuiești și nu știi ce te așteaptă în totalitate. Când mergi și a doua oară, să zicem că mergi să îți reconfirmi prima reușită. Dar, a treia oară? Asta așteptăm să ne spună Tibi, iar până atunci ne mulțumim cu acel plin de umor „Sănătos nu cred că vine niciunul încoace…”

P.S. Tibi, când am început să scriu rândurile astea tu tocmai pășeai în ultimii 99,5 km și la cum te știu primul gând a fost ca nu cumva tu să termini cursa înainte ca eu să termin de scris!

”Ești unic! Așa cum gimnastica e a Nadiei, Formula 1 a lui Schumacher, Polul Nord e al tău!”, așa cum scria unul dintre miile de susținători.

 

 

 

 

Facebook Comments