Ștefan Șimonca-Oprița, de pe scena Festivalului George Enescu în Arad și Timișoara alături de pianistul Radu Rotaru

by Dana B.

Ce toamnă și ce bucurie de început de octombrie! De ce sunt datele de 9 și 11 octombrie de notat în calendar? Pentru că, fie că sunteți din Timișoara, fie că sunteți din Arad, tocmai vă aflați în fața unei invitații de nerefuzat și pentru care, cândva, vă veți felicita cu siguranță dacă alegeți să îi dați curs…

9 octombrie, pentru timișoreni și nu numai…

Atât de simplu, atât de ispititor, atât de aproape! Se ia o zi de miercuri, acea miercuri de 9 octombrie 2019, cel mai probabil o zi mohorâtă de toamnă, căreia nu veți ști cum să îi adăugați o pată de culoare pentru a o scoate din anonimat. Desigur, puteți găsi culoarea necesară într-un film, o carte, o plimbare… dar de ce v-ați mulțumi doar cu o culoare, când puteți atinge chiar curcubeul din sala Orpheum a Facultății de Muzică și Teatru (știți… în Piața Libertății nr.1)? Acolo, în sala Orpheum, de la ora 18.00, veți putea avea ocazia să vă faceți părtași unui moment numai bun de așezat în cufărul cu amintiri de suflet: întâlnirea cu violonistul Ștefan Șimonca-Oprița, recent întors de pe scena Festivalului Internațional George Enescu și din turneul Les Dissonances, și cu pianistul Radu Rotaru!

Doi muzicieni care iubesc muzica de cameră, având multe colaborări în această formulă, comunicarea dintre ei fiind deja o constantă a peisajului muzical din vestul țării.

Cu ce vă vor colora seara?

MAURICE RAVEL, Sonata nr.2 pentru Vioară și Pian

CLAUDE DEBUSSY, Sonata pentru Vioară și Pian

SERGHEI PROKOFIEV, Sonata nr.1 pentru Vioară și Pian

Așadar, Sala Orpheum, ora 18.00! Prezentator: doamna Silvia Demian.

11 octombrie, pentru arădeni și nu numai…

Ei, aici lucrurile stau un pic altfel. De fapt, mult mai altfel. Pentru că, dragi arădeni, dacă sunteți în căutarea unui motiv real de a vă simți mândri în cel mai frumos sens că sunteți arădeni, ei bine… iată-l! Doi arădeni care, din arcuș de vioară și clape de pian, din dragoste de muzică și din imboldul de a ne oferi o altfel de bucurie vor fi în data de 11 octombrie, de la ora 18, în sala festivă a Colegiului de Arte ”Sabin Drăgoi”. O sală care, cu siguranță, la cernerea timpului, își va trece în palmares o seară ca aceasta, iar noi vom avea șansa de a spune ”am fost acolo!”…

Am fost acolo și ne-am bucurat de Ravel, Debussy și Prokofiev în interpretarea unui tânăr de 18 ani, venit de pe scena Festivalului George Enescu și din turneul Pelleas al Orchestrei Les Disonnances pentru a ne dărui o clipă de bine alături de pianistul Radu Rotaru. Desigur, alegerea ne aparține fiecăruia dintre noi: putem spune ”am fost acolo” sau ”aș fi putut să fiu, dar…”. Da sau nu.

RADU ROTARU

Pianist, profesor la Colegiul de Arte ”Sabin Drăgoi” din Arad, cu un repertoriu impresionant, abordând lucrări muzicale aparținând mai multor genuri (de la muzica barocă la cea contemporană, de la jazz la acompaniament de muzică rock, pop sau folclor), este unul dintre acei muzicieni de mare calitate care au bucuria de a fi pe scenă, cu o modestie firească, pentru a bucura publicul doritor de muzică.

ȘTEFAN ȘIMONCA-OPRIȚA

Violonist, absolvent al Colegiului de Arte arădean, student al Hochschule für Musik Saar (Germania), clasa Maestrului David Grimal, membru al Orchestrei Les Dissonances și al Cvartetului omonim, după un recital extrem de apreciat al Festivalului George Enescu din acest an, face parte dintre acei muzicieni care trăiesc pentru a împărtăși darul sunetelor publicului… și despre care Maestrul David Grimal a spus că ”poate fi al doilea Enescu”.

Muzician care ne-a mărturisit despre colaborarea cu Radu Rotaru că ceea ce îi place foarte mult este că ”atunci când cânți cu Radu Rotaru diferența dintre recital și concurs nu există, lucru care este foarte rar la un pianist cu care ajungi să împarți scena. Tocmai lucrul ăsta te determină să îți dorești să repeți aventura, pentru că până la urmă recitalul asta este: o aventură! Iar aventura asta, din 9 și 11 octombrie, nu poate fi decât o bucurie și o plăcere, având în vedere că pentru Radu Rotaru, zi și noapte, muzica este muzică și nimic altceva…”

Șansa noastră?

Emoția! Iar aici avem o ”povestioară” de suflet.

Zilele trecute, aflat în turneul Pelleas, Ștefan al nostru, la capătul unei zile de repetiții și-a îndreptat pașii spre Père Lachaise din Paris. Da, cimitirul unde Marele nostru Enescu își poartă veșnicia. Întâmplător drum? Deloc! Simțea că trebuie să-i mulțumească și să-i împărtășească exact de acolo ceea ce nouă ne-a dăruit în 8 septembrie de la București: Suita ”Impresii din copilărie”. Un mormânt, mormântul Marelui Enescu, un tânăr și formidabil violonist și om, Ștefan al nostru, și un telefon din care înregistrarea momentului din 8 septembrie, din cadrul Festivalului George Enescu, a făcut ca singurătatea aia din clipa marei treceri (4 mai 1955) și despre care toți am citit în ultima vreme a fost îndepărtată într-un fel cum numai un suflet de artist ar fi putut să o facă: printr-un frumos act de curaj: ”Sunt aici, asta este vioara mea, asta e interpretarea ”Impresiilor din copilărie!”, am venit să îți mulțumesc!”

Dincolo de asta, o imagine: Pe o vreme aproape mohorâtă, un mormânt, un tânăr, muzică… totul la adăpostul unei viori, vioara lui Ștefan, care în tot acest timp își odihnea dorul și recunoștința pe Acel mormânt. Mormântul lui Enescu.

A ieșit soarele și poate că prin gestul său, arădeanul nostru a făcut cel mai important pas de la inimile noastre spre inima lui, inima lui Enescu: a creat acea punte care să oblojească din rănile singurătății și atât de nedreptului exil.

Noi? Probabil, cu fiecare moment în care ne bucurăm prin părtășire directă de noile revelații care duc mai departe duhul lui Enescu putem spune că am făcut ceva concret, am schimbat ceva din acea zi de 4 mai 1955. Pentru că, nu-i așa, nu e deloc suficient doar a arăta spre singurătatea din clipa morții lui Enescu judecând și share-uind ”povestea” ci pentru a schimba ceva din tristețea ei este necesar a-l aduce în prezent și a arăta că ne pasă. Suntem altfel doar bucurându-ne și apreciind în mod real ceea ce prezentul ne oferă.

Să ne vedem cu bine, în 9 la Timișoara sau în 11 la Arad! Recital de Vioară (vioara pe care tocmai ați văzut-o așezată pe Acel mormânt…) și Pian: Ștefan Șimonca-Oprița și Radu Rotaru.

 

 

 

Facebook Comments

Centrul de preferințe pentru confidențialitate