Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur, luceferii creștinătății cei permanent aprinși, sunt sărbătoriți astăzi împreună pentru că așa cum ei înșiși au mărturisit ”în fața Lui Dumnezeu una suntem”.
Astăzi, învățământul teologic din toate colțurile lumii își sărbătorește patronii spirituali, pentru că dacă nu ei, atunci ce alți Ierarhi ar putea să lumineze învățăceii într-ale teologiei cu “razele dumnezeieștilor învățături”, mai bine, mai profund și mai ”în duh”? Despre viețile fiecăruia dintre ei aflăm în zilele dedicate trecerii lor la cele veșnice, respectiv 1 ianuarie (Sfântul Vasile), 25 ianuarie (Sfântul Grigorie Teologul) și 13 noiembrie (Sfântul Ioan Gură de Aur), această zi dezvăluindu-i ca pe un tot întreg al teologiei făurit de lupta lor pentru dreptate și adevar. Ei sunt coloana nesfârșită a tezaurului teologiei, pe care s-a gravat viața lor în Hristos și sacrificiul neprecupețit pentru salvarea omului din ghearele nedreptății, și pentru ca orânduirea vremurilor lor încuraja îmbogățirea unora prin munca brută a sclavilor, Sfinții trei Ierarhi pot fi numiți și biciul cel întreit-împletit al lui Dumnezeu împotriva exploatării.
Deși au frecventat cele mai înalte și renumite școli, învățătura laică nu le-a capturat simțirea ci dimpotrivă le-a deschis ochii sufletului şi au trecut prin viaţă păşind cu bărbăţie spre dragostea de înţelepciune. Într-una dintre predicile sale legate de această sărbătoare, Părintele Arsenie Boca avea să spună despre acești trei ierarhi că au fost legați de o frumoasă prietenie și conviețuire frățească ce “i-a urcat din treaptă în treaptă, până la scaunul Dumnezeirii”, fapt confirmat și de Sfântul Grigorie care frumos descrie esența prieteniei ce i-a dus spre sfințenie: “Ne-am descoperit unul altuia dorinţele, a căror ţintă era iubirea de înţelepciune, viaţa cea lepădată de lume, şi am fost unul pentru altul şi prieteni, şi comeseni, şi rudenii…aveam aceeaşi îndeletnicire – virtutea – şi o singură năzuinţă până la vremea plecării de aici: să vieţuim pentru nădejdile viitoare, aşa ca unul prin altul şi unul pe altul să ne ridicăm către Dumnezeu”. La fel cum teologia ar fi fost infinit mai săracă fără scrierile acestor trei Ierarhi prieteni și viata noastră ar fi mult pustiită fără acel suflet prieten căruia să i te poți destăinui ca Lui Dumnezeu, pentru că dincolo de familie, apropiați sau rude, prietenul este acela care îți intuiește toate trăirile înainte chiar ca tu să i le împărtășești.
Având drept pavăză exemplul acestei sfinte prietenii, nădăjduim ca, în trecerea noastră prin această lume, Dumnezeu sa ne ofere binecuvântarea prieteniei pentru că “…ce îți poti dori mai mult decât să ai pe cineva cu care să poți vorbi ca și cu tine însuți?” (Cicero).
Celor care purtați numele Sfinților Vasile, Grigorie și Ioan, Dumnezeu să vă aducă numai bucurii duhovnicești, iar celor care ați primit binecuvântarea prieteniei, să vă bucurați și să vă folosiți de ea până la pragul sfințeniei, asemeni Sfinților sărbătoriți astăzi! La mulți ani!
