SFANTUL NICOLAE SI CALEA DE A DOBANDI FERICIREA

by Cristian Dobre

Mare bucurie a pricinuit aceasta dimineata copiilor parca mai dornici ca niciodata a se trezi de dimineata si a-si verifica ghetutele…si cine nu are vie in minte imaginea diminetilor de Mos Nicolae si emotia tremuranda a descoperirii darului primit? Cand esti prunc esti atat de absorbit de cadoul in sine primit incat cu greu observi fericirea masurata in lacrimile ivite in colturile ochilor parintilor care iti urmaresc fiecare miscare de la capul ridicat vioi de pe perna si  graba pana la ghetute pentru a descoperi darul…atunci, ca prunc, esti fericit ca ai primit, iar parintii ca au daruit, insa asta nu o observi atunci ci doar cand ajuns la maturitate esti in postura celor care daruiesc…

Astazi il sarbatorim pe Sfantul  Nicolae a carui viata a facut ca noi sa vorbim mai putin despre faptul ca a fost un mare Ierarh, ca a facut temnita in timpul prigonirii crestinilor, sau ca a facut parte dintre cei 318 Sfinti Parinti participanti la Sinodul 1 Ecumenic si asta datorita faptului ca a fost si este un exemplu VIU al modului cel mai la indemana de a dobandi fericirea prin dragostea aratata aproapelui prin milostenie. Pai nu asta este cea mai mare problema a oamenilor? Nu asta cautam in fiecare clipa a vietii? Nu este fericirea cea mai de pret reduta pe care o dorim cucerita? Intalnim adeseori oameni care iti pot povesti ore in sir despre problemele lor si despre cat de nefericiti sunt…incercari si probleme avem toti, insa important este sa descoperim , chiar prin exemplul Sfantului sarbatorit astazi ca fericirea nu consta in  „A AVEA” ci in  „A DA”… Sa privesti ochii unui copil care a primit, poate, pentru prima data ghetutele insasi si nu neaparat cadoul din ele…sa descoperi frumusetea unui copil spalandu-l pe fata pentru ca nu are cine altcineva sa o faca…sa simti multumirea celui care nu isi aminteste cand a mancat ultima data o mancare calda…sa culegi bucuria imensa tinand de mana pe cineva pe patul de suferinta…sa stergi lacrimile unui parinte al carui copil a plecat prea devreme…sa mangai obrazul batranilor nimanui…sa…, sa…, sa… ACESTA ESTE MODUL CEL MAI LA INDEMANA DE A DOBANDI FERICIREA.

Milostenia, indiferent de forma sub care este manifestata, este fiica cea mare a iubirii crestine, si cum frumos spunea Parintele Tanase de la Valea Plopului intr-o conferinta ” sa nu credem ca Dumnezeu nu poate sa rezolve totul de unul singur, ci ne-a lasat si noua putinta aceasta, ca, avand nevoie unul de celalalt, sa ne manifestam iubirea”….si daca nu acest Parinte poate vorbi de dobandirea fericirii prin iubire si milostenie, atunci cine? Cati dintre noi stim ca putem cumpara cerul cu un banut si un pahar cu apa rece? Si asta nu pentru ca cerul ar fi atat de ieftin, ci fiindca Dumnezeu este atat de plin de iubire cum frumos ne spune Sfantul Ioan Grura de Aur.

Fie ca marea sarbatoare de astazi sa ne ajute sa ne dam seama ca avem chiar in acest moment in buzunar banutul cu care putem cumpara cerul si daca nu intre cer si fericire putem pune semnul egal, atunci in ce?

Multa sanatate si intelepciune in a dobandi fericirea tuturor celor care purtati numele Sfantului Nicolae!La multi ani!

Monahul Serafim (Schitul Moneasa)

Facebook Comments