Ca în fiecare an, la data de 6 decembrie îl sărbătorim pe Sfântul Ierarh Nicolae, sărbătoare care pricinuiește multă bucurie mai ales în rândul copiilor datorită obiceiului reciprocității dragostei frumos manifestată în forma darurilor care umplu ghetuțele tuturor copiilor.
Cine este Sfântul Nicolae pe care cei mici îl cunosc ca Moș Nicolae?
Născut în anul 270, Sfântul Nicolae a trăit în perioada persecuțiilor (în timpul împăraților Dioclețian și Maximilian) și rămânând orfan de mic a ajuns în grija unui unchi al său care avea același nume și care era episcop în cetatea Patara din Asia Mică. Crescut cu dragoste față de cele sfinte, a dobândit multă înțelepciune ajungând să fie hirotonit episcop al cetății Mira din Lichia, unde a propovăduit cu îndrăzneală dreapta credință, motiv pentru care a avut de îndurat persecuții și chiar întemnițare. Edictul de la Milano dat de Împăratul Constantin cel Mare în anul 313, care promulga libertatea religioasă, avea să îl elibereze din temniță și pe Sfântul Nicolae, devenind un protector al Împăratului într-o lume divizată între păgânism și creștinism. Rolul său avea să fie unul foarte important în acele vremuri, pentru că în anul 325 s-a numărat printre cei 318 Sfinți Părinți participanți la primul Sinod Ecumenic de la Niceea.
Sfântul Nicolae și-a arătat dragostea față de Dumnezeu prin dragostea față de aproapele, făcând din viața sa o pildă vie de blândețe și bunătate. Pe lângă rolul său de păstor sufletesc el s-a arătat a fi un mare sprijintor în vreme de foamete dar și în viața de zi cu zi față de cei nevoiași, binecunoscut fiind cazul tatălui sărac ce avea trei fete pe care din disperare voia să le ducă pe drumul decadenței morale, însă în chip minunat Sfântul Nicolae avea să le salveze . Bunătatea sufletului său, a dărniciei și a ospitalității, este cântată peste veacuri în numeroasele colinde care ne încântă inimile în perioada sărbătorilor de iarnă.
Așadar, Sfântul Nicolae a devenit unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți ai creștinismului, acel “chip al blândeților și al bunătății” atât de așteptat în Ajunul sărbătorii. Se cuvine ca noi să luăm aminte la faptele sale de milostenie și să nu uităm de orfani, vârstnici și nevoiași care au nădejdea ca mulți dintre noi să fim pentru ei un “Sfânt Nicolae” al vremurilor noastre…și ce poate fi mai înălțător pentru sufletele noastre decât tristețea transformată în bucurie în ochii celor aflați în greutăți?
Deși este o sărbătoare a bucuriei, astăzi, un ochi râde altul plânge. Râde la entuziasmul copiilor în fața darurilor primite și plânge în fața doliului care s-a abătut asupra României prin trecerea la cele veșnice ale Regelui Mihai. De aceea, rugămintea mea de suflet este ca, pe lângă daruri să vă îngrijiți a picura în sufletele celor mici clipe importante din istoria țării, făcându-le cunoștință cu cel care a fost Regele Mihai și spunându-le că ”Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie”.
Dumnezeu să îl odihnească în pace pe Regele nostru, iar celor care purtați numele Sfântului Nicolae, Dumnezeu să vă bucure cu liniște, bucurie și pace!
Doamne ajută!
Monahul Serafim (Schitul Moneasa)
