SEMNELE CARE PREVESTESC DEPRESIA

„Depresia boală” are la bază tot o tristeţe, îi putem şti cauza, dar trăirea acestei tristeţi este exagerată, participarea afectivă este puternică, comportamentul se modifică, putându-se ajunge până la afectarea funcţionalităţii individului: Sunt atât de tristă că m-a părăsit iubitul, încât nu mă pot concentra la lucru, mă gândesc doar la asta, mă simt vinovată, nu sunt bună de nimic de aceea m-a părăsit, nu mai am chef să merg la lucru, de fapt nu mai am chef de nimic, totul este lipsit de sens etc”, afirmă psihoterapeutul Alexandra Siru.

 „Depresia boală” este, de fapt, o prăbuşire. “În depresia normală există resurse pentru gestionarea eficientă a unei emoţii negative, astfel încât funcţionalitatea nu este afectată. În depresia boală nu există, aşa că aceasta devine copleşitoare şi antrenenează, ca o avalanşă, o serie întreagă de trăiri negative din care individul simte că nu poate ieşi. Persoana simte că se adânceşte tot mai mult şi mai mult, iar această stare devine singura preocupare, fapt ce atrage după sine neglijarea tuturor aspectelor vieţii”, spune psihoterapeutul Alexandra Siru.

 Depresia este o stare patologică marcată de o tristeţe profundă, durabilă, puţin sensibilă la reconfortare, însoţită de durere morală, pierdere a stimei de sine şi o încetinire a funcţiilor psiho-motorii. Depresia se evidenţiază prin culpabilitate şi devalorizare, sentimente de care persoana se simte „roasă pe interior”.Persoana se simte nefericită, simte că nu valorează nimic. Ba mai mult, se simte vinovată pentru ceea ce este, nu se poate detaşa de trecut, iar viitorul o sperie, pentru că are expectaţii negativ-anxioase. Îi este imposibil să trăiască în prezent, priveşte mereu în urmă, astfel că actualitatea o lasă indiferentă, nu este atrasă de nimic, nu are chef de nimic şi nu poate obţine plăcere din nimic. Se simte inutilă, obosită şi o povară pentru ceilalţi. Cu alte cuvinte, persoana se vede într-o situaţie disperată, iar singura ieşire îi apare ca fiind suicidul”, mai spune psihoterapeutul Alexandra Siru pentru Gândul.

La semnele de mai sus se mai pot adăuga: astenie, lipsă de vigoare psihică, tulburări alimentare (cel mai frecvent anorexia cu diminuarea greutăţii corporale, dar uneori şi hiperfagie), tulburări de somn (insomnii sau parasomnii), diminuarea libidoului.

„Din practică, aş putea concluziona că orice eveniment negativ poate acţiona ca un triger pentru manifestarea depresiei, cu condiţia ca persoana în cauză să aibă o predispoziţie de tip depresiv, adică să îi lipsească resursele de a gestiona emoţiile negative. “Predispoziţia de tip depresiv arată o persoană cu o stimă de sine scăzută, cu un dialog interior autocritic exagerat, cu tendinţa de a „vedea lucrurile în negru”, cu teamă de acţiune şi necunoscut, cu tendinţă spre deficit energetic, cu tendinţă spre tristeţe, chiar şi în absenţa unor evenimente care să justifice această stare, cu o dificultate în a obţine plăcere din evenimentele fericite. Pentru o persoană cu această predispoziţie, un eşec în dragoste sau la locul de muncă nu va face decât să accentueze trăirile negative”, mai spune psihoterapeutul Alexandra Siru.

Pentru prevenirea „prabuşirii” (sub impactul emoţiilor negative) este necesară o bună autocunoaştere. “Cunoaşterea şi conştientizarea cresc şansele persoanei în cauză de a acţiona la timp, înainte ca avalanşa trărilor negative să devină prea puternică şi să se instaleze starea de depresie patologică. Un rol important îl au aparţinătorii persoanelor depresive, care, cu mult tact, trebuie să îi îndemne să apeleze la ajutor de specialitate”, precizeză psihoterapeutul.

Sursa: gandul.info