La finele lunii iunie, prieteni apropiați ai regretatei Mădălina Manole, dar și fani înfocați au filmat un flashmob în memoria artistei. Anul acesta, foștii colegi de scenă au vrut să o comemoreze pe Mădălina, la 7 ani de la moartea ei.
Pe 29 iunie, în incinta Aeroportului Henri Coandă artiști consacrați, foști colegi de scenă cu Mădălina, dar și prieteni apropiați și admiratori au realizat un flashmob pentru a cinsti memoria “fetei dragi” a muzicii ușoare românești. Locația nu a fost aleasă întâmplător, căci, pe lângă faptul că Mădălina Manole a fost și controlor de trafic auxiliar în cadrul aeroportului, în perioada anilor ’90, artista și-a petrecut ultimii ani de viață în orașul Otopeni. Filmarea evenimentului s-a realizat cu sprijinul Televiziunii Naționale, dar și a artiștilor precum: Silvia Dumitrescu, Adrian Enache, Kamara, Sanda Ladoși, Aurel Moga, Nico, Carmen Trandafir, Ansamblurile Artistice de Copii Adagio, Antandino, Meloritm, Oana Pârvu, Ștefan și Mihaela Iordache, Talisman Music, Delia Nicola, dar și mulți alții.
Pe lângă inițiativa filmată ca un omagiu, Daniel Gheorghe, cel mai înfocat fan al Mădălinei Manole, i-a scris regretatei artistei o scrisoare pe care o va duce sâmbătă la Ploiești și o va depune la mormântul ei.
Scrisoare către Mădălina Manole…
7 ani de dor nesfârșit…
Cu tine am început și cu tine am ajuns aici. Am început împreună, dar acum nu mai ești aici. Nu mai ești de mult timp. Nu știu pe unde te-ai rătăcit, la alt capăt de drum. Știu că m-ai însoțit până aici, dar nu ești lângă mine. M-am uitat și în stânga, și în dreapta. Nu ești nicăieri. Am ochii plini de lacrimi și mă uit după tine. Da, că tu ești un singur lucru: fie trecutul meu care mă urmărește acum, în prezent, fie prezentul meu pe care nu vreau să îl fac trecut.
Stau lângă telefon așteptând poate să sune. Un semn. O minune. Aștept să suni. Oare va suna? Oare vei veni? Aștept un semn de la fata dragă.
Aștept din iulie 2010, aștept…
Vreau să te aud, să știu ce faci, dacă ești bine. Aștept să îmi spui că totul va fi bine și că nu s-a terminat așa!. Că nu mă vei lăsa niciodată, așa cum mi-ai promis atunci, la Festivalul Mamaia. Că îmi vei cânta toată viața. Am așteptat atât de mult să se întâmple o minune. Și nu am să te uit niciodată! Te voi păstra în inima mea ca fiind îngerul meu păzitor! Și să știi că voi fi mereu aici pentru tine! Aștept… Dar va rămâne doar o dorință. Un vis. Acum doar în vise mai suntem amândoi, pentru că realitatea e mult prea crudă pentru mine. Am atât de mare nevoie de tine, să mă ajuți să trec peste toate. Trebuie să fac față singur acestei dureri. Trebuie să îmi șterg lacrimile și să merg mai departe.
Îți mulțumesc pentru tot! Îți mulțumesc pentru că mi-ai dăruit muzică!
Îmi pare rău doar atât: că s-a terminat, că nu am putut să fac nimic ca să mai rămâi! Voi reuși! Poate, într-o bună zi…
Ştii? Privesc peste umăr și văd cum dorul mă ajunge din urmă. Mi-e dor! Îmi lipsești! Nu azi, nu mâine! Mereu!
Te voi ajuta mereu, mereu voi fi alături de tine. Îți promit! Cu pași mărunți și cu lacrimi în ochi îți spun «Mi-e dor, îmi lipsești!», spuse din toată inima.
Mi-e dor! Îmi lipsești!
De tine…îmi e dor!
Foarte mult… îmi e dor!
Enorm… îmi e dor!
De aici, de pe pământ, voi trimite «scrisori imaginare» către neant, ştiind că «acolo» există cineva care nu va rămâne nepăsător, şi gândul acesta mă va umple de bucurie, de tristeţe, şi cu tăinuită grijă îmi voi ascunde marea de lacrimi…
Cu recunoştinţă,
Daniel GHEORGHE
4 iulie 2017, Medgidia
Sursa: libertatea.ro
