RUSINE PRIMARIEI ARAD! DOREL POPA MERITA MAI MULT!

by Cosmin Mihuta

Aş fi vrut să scriu multe rânduri, în ultimele zile, despre dispariţia fulgerătoare a fostului primar Dorel Popa. Spre deosebire de alţii, care mai puţin şi se declarau fraţi cu fostul primar al Aradului, pot spune că, de-a lungul timpului, am avut şi bune, şi rele în relaţia cu fostul primar. L-am criticat când a fost cazul, l-am şi lăudat, mai rar, ce-i drept. N-aş putea scrie despre experienţele personale, fiindcă aş cădea în penibil, ceea ce alţii n-au înţeles de la tragicul eveniment de duminică, încercând să devină personaje principale într-o dramă pe care o trăieşte, în realitate, familia Popa şi la care noi suntem doar nişte spectatori, care nu au niciun drept să urce pe scenă. N-am putut să scriu despre experienţele personale cu Dorel Popa, deşi aş fi avut de împărtăşit întâmplări extrem de interesante, pe care probabil o să le povestesc după ce se vor linişti apele. Însă, ceea ce mi-a atras atenţia, lucru pe care pur şi simplu nu-l pot trece cu vederea, e reacţia autorităţilor faţă de acest tragic eveniment din viaţa municipiului Arad. O reacţie care m-a determinat să trec peste discreţia pe care ar trebui să o păstrăm în astfel de momente, o discreţie pe care Dorel Popa sunt sigur că ar fi cerut-o şi pe care am încercat să o respect, dar trebuie să o încalc, din cauza nesimţirii unora.

A trecut în nefiinţă un om care patru ani de zile, între 2000 şi 2004, a condus destinele acestei comunităţi. Cu bune, cu rele, nu se poate  altfel. Pe cele rele, subsemnatul, cel puţin, le-am consemnat la vremea respectivă. Spre deosebire de alţi politicieni (din păcate covârşitoarea majoritate a politicienilor din Arad), Dorel Popa a fost omul care, după ce a plecat din funcţia de primar, a avut tăria să-mi strângă mâna şi să recunoască unde a greşit, fără să-mi poarte pică, o secundă, pentru că l-am criticat. Pe cele bune, sunt convins că nu le-am consemnat îndeajuns, fiindcă am avut întotodeauna oroare faţă de laude. Deşi Dorel Popa ar fi meritat câteva. În primul rând, fiindcă a dezvoltat o zonă industrială pornită de Valentin Paul Neamţ, o zonă industrială care şi astăzi trăieşte din investiţiile perioadei Popa, în care şi astăzi lucrează mii de angajaţi, tot datorită lui Dorel Popa.  Ar fi meritat câteva laude pentru modul în care a dezvoltat ştrandul din Arad. Deşi au existat discuţii la acel moment, ştrandul a devenit o oază de distracţie pentru tinerii din Arad, Timişoara, Oradea sau Deva. Să nu uităm că în weekend se adunau 30.000 de oameni pe ştrand. Devenise un brand al Aradului. Un brand recunoscut în toată ţara. Oriunde mergeai auzeai de ştrandul din Arad. A fost şi meritul lui Dorel Popa, care la un moment dat l-a adus şi pe Albano la Arad, pe ştrandul Neptun, un eveniment naţional la acea vreme. După plecarea lui Dorel Popa din fruntea primăriei, ştrandul a murit.

Dorel Popa a fost, în opinia mea, şi am spus-o de multe ori, singurul primar care a avut o viziune în ceea ce priveşte traficul din Arad. Puţină lume îşi mai aduce aminte că până în 2000 nu aveam pasajul Micălaca. Între zona 300 şi Micălaca 500 exista o mare linie de tren. A fost nevoie de viziunea primarului Dorel Popa, care la acel moment a intuit că e nevoie de un pasaj între cele două jumătăţi ale cartierului Micălaca. Un pasaj care astăzi ni se pare ceva banal. Îl folosim cu toţii, fără să ne aducem aminte cine a realizat acea trecere. Nu ţin minte vreun proiect asemănător în municipiul Arad.  Poate am uitat, fiindcă Dorel Popa nu a fost un om al propagandei, cum sunt alţii astăzi, că Dorel Popa a realizat, din fonduri europene, o linie de tramvai spre zona industrială. Un  alt proiect bine gândit, care făcea parte din strategia de dezvoltare a zonei industriale, care ulterior a fost abandonat, fiindcă a fost nevoie să intre pe circuit firme private de transport. Poate am uitat, fiindcă Dorel Popa nu a cumpărat presa din Arad să-i facă propagandă că groapa ecologică ASA este realizarea lui Dorel Popa. Alte municipii, cele mai multe din ţară,  nici astăzi nu au o groapă ecologică. Să nu uităm că astăzi călcăm în centrul Aradului pe pavele puse de Dorel Popa, pe care opoziţia la acel moment le-a criticat, dar care, de mai bine  de zece ani, n-au necesitatnici  cea mai mică reparaţie, dovadă că Dorel Popa făcea lucruri de calitate. Mai vreţi un exemplu ? Strada Cocorilor. Să ne aducem aminte că a fost realizată în timpul lui Dorel Popa, începând de la canalizare şi terminând cu carosabilul şi linia de tramvai. Au trecut mai bine de zece ani şi nu s-a crăpat niciun centimetru de stradă, n-a intervenit Primăria o secundă, spre deosebire de Voincilor, de exemplu, o lucrare identică, unde după un an au apărut crăpături în asfalt. Era făcută în alte vremuri. Şi încă un lucru, despre care Dorel Popa n-a vorbit niciodată, din bun simţ. Proiectul BERD, de reabilitare a carosabilului şi liniei de tramvai Vlaicu-Aradul Nou dăinuia din timpul lui Popa. Alţii au venit la masa gata pusă.

Ar fi multe exemple pentru ceea ce Dorel Popa a făcut pentru Arad, în calitate de primar. Ar fi infinit mai multe exemple despre ceea ce a făcut ca om, ca arădean, pentru arădeni. Toate aceste lucruri, astăzi, când un lider al comunităţii noastre ne-a părăsit prea devreme, ar fi trebuit rememorate, evidenţiate, amintite, cum doriţi dumneavoastră, de Primăria municipiului Arad, pe care Dorel Popa a condus-o cu demnitate şi bună credinţă timp de patru ani. Din păcate, la Arad, Primăria a devenit un domeniu personal în care nu mai are loc nimeni altcineva decât conducătorul iubit, pe care nu-l amintim, fiindcă am păta memoria lui Dorel Popa. Pe site-ul Primăriei Arad nu s-a găsit un colţişor, în aceste zile, pentru a deplânge dispariţia unui om care, vreme de patru ani (şi nu numai) s-a dedicat Aradului. Nu s-a găsit un colţişor în care să se vorbească despre moştenirea pe care Dorel Popa a lăsat-o municipiului Arad, despre ceea ce a făcut pentru Arad, despre omul Dorel Popa, care merita un  ultim omagiu din partea municipiului Arad, care nu e nici al PD-L, nici al USL, nici al vreunui alt partid, ci e al nostru, al arădenilor, indiferent de culoarea politică. Arădeni care, cu siguranţă, ar fi vrut să-şi exprime, pentru ultima dată, respectul pentru un om care i-a reprezentat cu cinste ori de câte ori a avut ocazia, aşa cum e Dorel Popa. Din păcate n-au putut, din cauza unor orgolii mărunte, care caracterizează oamenii mici.

 

 

cosmin.mihuta@livearad.ro

 

Facebook Comments