ROMICA JURCA: «SI NUNTA AM FACUT-O IN FUNCTIE DE VREME»

by Florian Popa
Please follow and like us:

Dacă acum starea vremii ne este adusă în case de chipuri frumoase, tineri care nu au neapărat cunoştinţe în domeniu, dar citesc cursiv de pe prompter, înainte de 1989, prezentatorii rubricii “Meteo” nu ajungeau “pe sticlă” decât după ce se specializau în domeniu, la facultate. Dintre aceştia, Romica Jurca (58 de ani) este, probabil, cea mai cunoscută. Şi cu siguranţă cea mai longevivă. Intrată în TVR pe vremea comunismului, în 1987, ea are o poveste de viaţă din care nu lipsesc familia Ceauşescu – unul dintre copiii dictatorului i-a fost coleg de facultate – şi conflictul cu generaţia tânără, din cauza căreia şi-a pierdut pentru o perioadă postul de la televiziunea publică.

Aţi ajuns la TVR în 1987, aţi fost pusă pe liber în 1997 şi rechemată în 2007… Cam mulţi de 7…

Cred că cifra 7 e una norocoasă, de bun augur.

Chiar dacă în 1997 aţi fost dată afară?
Da, chiar şi aşa. Atunci se schimbase conducerea. Nouă, celor cu vechime, ni s-a spus că avem voci teatrale. Şi că au nevoie de fete tinere, frumoase şi sexy. Aşa că am fost puşi pe liber. O vreme, între 2000 şi 2007, am lucrat la Antena 1. Apoi, am revenit la TVR, m-au vrut înapoi. De ce v-aţi întors? La Antena 1 au existat câteva nemulţumiri. Iar de TVR mi-era dor, e televiziunea care m-a consacrat. Între timp, se schimbase iar conducerea şi cea nouă s-a gândit că are nevoie de o voce credibilă.

De ce credeţi că oamenii au mai multă încredere în datele oferite de dv. decât în prognoza celorlalţi?
Şi eu aş avea mai multă încredere într-un om de specialitate decât într-un amator. Toţi prezentatorii au informaţiile de la Administraţia Naţională de Meteorologie, numai că unii vor să pară mai deştepţi decât sunt şi se aventurează în explicaţii de 2 lei, iar titlurile care apar pe micul ecran de multe ori nu au legătură cu prognoza, te iau de cap, te bulversează… Şi atunci străduieşte-te, meteorologule, să convingi că de fapt este doar o gogoriţă menită să atragă atenţia!

Ce părere aveţi despre vedetele de acum ale rubricilor “Meteo” – Busu, Slav?
Eu ascult prognoza, nu mă uit cum arată prezentatorii, însă Busu e simpatic. Slav nu-mi place deloc.

Aţi greşit vreodată prognoza?
O, da! Am greşit foarte tare în noiembrie 1989, taman într-o zi când tovarăşul făcea o vizită la nu ştiu ce întreprindere din Bucureşti, cred că la IMGB. Dimineaţa, era cam înnorat, dar era cald. Împreună cu Constantin Ţicu, am dat prognoza pentru ziua în curs, mai spre probabilitate de ploaie, după care am plecat acasă. Când am ieşit din metrou, la Obor, nu se vedea magazinul de cât de tare ningea, iar când am ajuns acasă, soţul meu mi-a spus să dau telefon la serviciu, că m-au sunat de câteva ori. Am sunat şi am aflat că era scandal fiindcă nu prognozasem acea ninsoare. Urma să fim penalizaţi, dar, până la urmă, n-am mai luat nici o amendă.Apropo de Ceauşeşti… I-aţi cunoscut?
Pe Nicolae Ceauşescu l-am văzut, în trecere, într- o maşină care-l ducea la aeroport. L-am văzut de mai multe ori şi de aproape, pe platforma de la Măgurele, pe Valentin Ceauşescu, care lucra acolo şi despre care cei care-l cunoşteau spuneau lucruri bune. În schimb, l-am cunoscut, cât de cât, pe Nicu Ceauşescu, eram colegi la Facultatea de Fizică, din cadrul Universităţii Bucureşti – eu eram în anul II, el, în anul V.În pauze, pe hol, ne cerea să-i spunem bancuri cu “babacii” lui, iar noi ne făceam că habar nu avem despre ce vorbeşte, pentru că nu ştiam dacă vrea într-adevăr să le audă şi să se distreze pe seama lor sau ne provoacă. Atunci, ne spunea el unele, expirate faţă de ce ştiam noi. Şi din nou, noi nu ştiam dacă să râdem sau să fim serioşi… Uneori, rămânea în cămin după ore. Venea şi bătea pe la uşi să întrebe dacă nu avem casetofon sau magnetofon, că voia să asculte muzică. La poziţia lui, nu era un încrezut, cel puţin, nu în relaţiile cu colegii. Era sociabil, îi plăcea să se distreze şi îi plăcea viaţa, în general, din câte mi-am dat seama.
Faptul că ştiţi cum va fi vremea v-a ajutat să planificaţi anumite evenimente din viaţa dv.? Poate… nunta?
Nunta, da! Este sau era o vorbă, pe care tineretul nu cred c-o ştie, dar pe care şi mama, şi bunica mea o spuneau: “Nici mortul, nici nunta nu se întorc de la uşa bisericii”. Când am programat nunta, am vrut să nu fie în anotimpul rece şi să fie în vacanţă copiii invitaţilor… Atunci, cine se interesa putea afla cum va fi vremea şi peste nu ştiu câte luni
Vă opresc vecinii să vă întrebe de vreme?
Mă opreşte multă lume, nu numai vecinii. Unii îmi dau telefon să mă întrebe, dar nu mă deranjează. Aşa de mult m-am obişnuit să fiu întrebată, încât, atunci când nu se întâmplă, mi se pare că este o problemă.
Facebook Comments