România, la coada clasamentului european pentru educație: Doar 3% din PIB, față de 4,7% media UE

România se află printre statele Uniunii Europene care alocă cea mai mică parte din PIB pentru educație. În 2023, cheltuielile publice pentru educația de la nivel preșcolar până la liceu au reprezentat doar 3% din PIB, față de o medie de 4,7% la nivelul Uniunii Europene, potrivit datelor Eurostat.
România se află astfel aproape de coada clasamentului european, fiind devansată inclusiv de Grecia, care a alocat 3,3% din PIB, și Malta, cu 3,4%.
La polul opus se află Suedia, cu 6,8% din PIB alocat educației, urmată de Finlanda, cu 6,3%, și Belgia, cu 6,2%.
Diferența dintre România și media Uniunii Europene este de 1,7 puncte procentuale din PIB. Comparativ cu Suedia, decalajul ajunge la 3,8 puncte procentuale.
Ponderea din PIB este un indicator care permite compararea efortului bugetar al statelor, indiferent de dimensiunea economiilor. Acesta arată partea din resursele economice direcționată către educație, nu valoarea totală a sumelor cheltuite.
La nivelul Uniunii Europene, ponderea cheltuielilor publice pentru educație a fost de 4,7% din PIB în 2023, cu 0,3 puncte procentuale sub nivelul din 2020. În acel an, indicatorul a atins 5%, cea mai ridicată valoare înregistrată de la începutul seriei statistice, în 2012.
Și modul în care sunt cheltuiți banii diferă considerabil de la un stat la altul. Investițiile de capital au reprezentat cel puțin 10% din totalul cheltuielilor instituțiilor de învățământ în Grecia, Ungaria, Țările de Jos, Slovacia, Polonia, Estonia și Luxemburg.
În România și Belgia, investițiile de capital au reprezentat mai puțin de 5% din totalul cheltuielilor pentru instituțiile de învățământ.
În mai multe state membre, cea mai mare parte a cheltuielilor este destinată remunerației personalului didactic. Ponderea salariilor profesorilor s-a situat între 40% și 50% în Slovacia, Franța, Lituania, Cehia și Finlanda. Estonia a raportat o pondere de 37,6%, iar Malta de 36,9%.
Datele Eurostat evidențiază astfel diferențele importante dintre statele membre în ceea ce privește atât nivelul finanțării educației, cât și modul în care sunt distribuite resursele publice.