Cazul Nadăş, care a ţinut prima pagina a ziarelor din întreaga ţară în ultimele luni, revine din nou în actualitate. În această săptămână, se va consuma un nou episod în justiţie, în încercarea de a se face dreptate sătenilor din Nadăş, care s-au trezit fără 8700 de hectare retrocedate, susţin unii, în mod abuziv, caz în care ar fi implicaţi şi judecători acuzaţi de corupţie din Ineu, unii dintre ei ajungând în ultimele luni în faţa instanţei, pentru fapte penale. Din informaţiile noastre, în următoarele zile în proces vor apărea probe spectaculoase, vorbindu-se despre un nou posibil moştenitor, care va da peste cap întregul dosar, dar şi nenumărate probe noi, care, se pare, au scăpat prin neglijenţa unor apropiaţi ai familiei Colţeu şi care au ajuns în mâinile adversarilor, probe care vor face lumină, credem noi, în acest caz extrem de încurcat.

În cazul Nadăş vorbim de un posibil prejudiciu de 100 de milioane de lei adus Statului Român, prin retrocedarea a 8700 de hectare de teren către familia Colţeu şi acoliţii lor. Mai greu de cuantificat este preţul plătit de cei 1200 de locuitori ai Nadăşului, care s-au trezit peste noapte deposedaţi nu doar de terenuri, ci şi de casele şi grădinile din sat. Cum s-a putut ajunge ca un sat întreg să fie retrocedat ? Au arătat, de-a lungul ultimilor luni, oamenii legii (cazul judecătorilor de la Ineu e elocvent), o arată şi actele prezentate de Prefectura Arad, dar şi de oamenii din Nadăş rămaşi fără teren. O reţetă simplă, care s-a aplicat şi în alte cazuri, de o amploare însă mult mai mică decât cel de la Nadăş, unde „foamea“ a întrecut orice măsură. Aşadar, iei în „ţinere“ o evreică aflată la vârsta senectuţii, care te declară legatar şi căreia îi obţii la notar, prin fals, susţin unii, calitatea de unic moştenitor a grofilor Grosz, foşti proprietari pe jumătate din suprafaţa Nadăşului. După un proces încheiat suspect de rapid, primeşti 8.700 de hectare, adică de opt ori mai mult decât deţinea persoana moştenită în 1948. Primarul şi comisia locală de fond funciar, extrem de binevoitori, îţi dau rapid 5100 de hectare, fără măsurători cadastrale. Rapid apare un ocol silvic privat şi se trece la lucru, fără ca Direcţia Silvică să mişte vreun deget, ba mai mult, unii oameni din interior chiar au pus umărul la toată această afacere, ajutând să se înscrie peste 5000 de hectare de pădure într-o categorie în care eşti scutit de taxe. Dovada ajutorului e faptul că prieteni din Direcţia Silvică au ajuns să conducă ocolul silvic. Fiindcă ajutorul a fost substanţial: 500.000 de lei, în opt ani, din scutirea de taxe, alte zeci de mii de lei intabularea fără taxe, la care se adaugă, ulterior, vreo sută de mii de euro pentru mai mult de o mie de hectare de pădure, subvenţie de la APIA, pentru care însă plătesc impozit bieţii săteni. Nu mai vorbim de exploatare şi câţi bani aduce ea. Şi nu doar dinspre Direcţia Silvică lucrurile miros urât, ci şi dinspre o parte a justiţiei, care prin mâna unor judecători acuzaţi de corupţie a emis sentinţe de executare silită cu evacuarea bieţilor oameni din Nadăş, în baza unor expertize topografice bazate pe hărţi fictive, susţin unii. Iar aceste sentinţe sunt puse în practică de către un executor-călău care sfidează decizia de suspendare emisă de instanţa judecătorească, un act de dreptate pentru sătenii de la Nadăş.

Care va fi soarta celor din Nadăş, dacă vor reuşi să-şi facă dreptate, dacă instanţa va constatata toate aceste nereguli şi va lua măsurile care se impun, vom afla probabil curând . Până atunci, aşteptăm să vedem elementele supriză despre care vorbesc sursele noastre şi cum vor reuşi ele să întoarcă mersul lucrurilor, probabil, în favoarea bieţilor săteni care riscă să-şi piardă agoniseala de-o viaţă.