Prețurile gazelor explodează în Europa. +93% în Marea Britanie, România lovită indirect de șocul energetic

Prețurile gazelor naturale au înregistrat creșteri dramatice pe fondul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu și al blocării Strâmtorii Ormuz. În Marea Britanie, cotațiile au urcat cu 93% de la începutul războiului cu Iranul, atingând temporar 151 pence pe therm, cel mai ridicat nivel din februarie 2023.

Pe piețele europene, contractele de referință olandeze TTF au crescut cu aproximativ 50% în doar 24 de ore. Investitorii și traderii reacționează la riscurile majore privind tranzitul prin Ormuz și la informațiile legate de oprirea producției de GNL la instalația Ras Laffan din Qatar, una dintre cele mai importante din lume.

În paralel, și petrolul s-a scumpit. Un baril de Brent a ajuns la 80,43 dolari, cel mai ridicat nivel din ianuarie 2025, după ce Iranul a închis Strâmtoarea Ormuz, rută esențială pentru transportul global de țiței și gaze lichefiate.

Potrivit analizelor Wood Mackenzie, Qatar a exportat în 2025 aproximativ 81 de milioane de tone de GNL, iar Emiratele Arabe Unite alte 5 milioane de tone. În contextul actual, echilibrul global ar fi afectat cu circa 78 de milioane de tone. Specialiștii estimează că prețurile vor rămâne sub presiune atât timp cât Ormuz rămâne blocată, chiar dacă în 2026 este așteptată intrarea pe piață a unor noi capacități de producție de aproximativ 35 de milioane de tone.

România nu este izolată de aceste evoluții, chiar dacă nu importă direct volume semnificative de gaze din Qatar sau petrol tranzitat prin Ormuz. Prețurile la energie se formează pe baza cotațiilor internaționale de referință, precum Brent pentru petrol și TTF pentru gaze naturale în Europa.

Creșterea abruptă a acestor repere influențează automat costurile de achiziție pentru toți actorii din piața europeană, inclusiv pentru România. Chiar dacă producția internă de gaze și petrol rămâne relevantă, piața locală este conectată la mecanismele europene de formare a prețurilor.

Furnizorii și traderii se raportează la cotațiile regionale, iar orice majorare consistentă se reflectă în costurile de import marginal, în prețurile noilor contracte și, în final, în facturile consumatorilor și în costurile de producție din economie.

Efectul este unul în lanț: transportul, agricultura, industria alimentară și sectorul manufacturier depind direct de prețul energiei. Chiar dacă șocul pornește din Orientul Mijlociu, impactul ajunge inevitabil și în România, sub forma presiunilor inflaționiste și a scumpirilor resimțite de populație și mediul de afaceri.