„Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a rostit la toată lumea că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru și dezlegând blestemul a dat binecuvântare și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viața veșnică” (Troparul Nașterii Maicii Domnului).
Cine ar fi bănuit că din durerea sfâșietoare a drepților Ioachim și Ana de a nu putea aduce pe lume un copil (motiv pentru care societatea îi marginaliza considerându-i “blestemați de Dumnezeu”, situație oarecum paradoxală pentru vremurile noastre, când, din contră, nașterea de prunci mulți atrage disprețul celor din jur…), aveau să se înalțe rugăciuni atât de fierbinți către Dumnezeu încât să primească drept răspuns pe “cea plăcută”, “cea frumoasă”, “doamna”, “stăpâna”, “odorul cel ales”, “slava fecioriei”…dar mai ales bucuria noastră a tuturor…?
Așa cum simpla rostire a cuvântului MAMA ne înduioșează inimile sau ne umple ochii cu lacrimi când se întâmplă ca ea să mai traiască doar în amintirile noastre, pentru că este un cuvânt sinonim cu dragostea, mila, duioșia, spiritul de sacrificiu, abnegația și răbdarea, cu atât mai mult inimile ar trebui să ne tresalte la pomenirea numelui Maicii Domnului care a dus toate aceste calități ale unei mame la desăvârșire, plinătate…către forma lor absolută. Nu poți să îți iubești mama trupească, iar Maica Domnului să îți fie indiferentă, la fel cum nu poți să pretinzi că ai dragoste față de Maica Domnului, iar pe chipul mamei trupești să faci să curgă lacrimi de tristețe. Nu poți pe una să o cinstești, iar pe cealaltă să o disprețuiești pentru că această dragoste este un tot unitar care formează înaintea noastră o oglindă în care ne reflectăm adevăratul chip pe care nu îl putem modifica prin cuvinte frumos meșteșugite sau gesturi forțate frumos prezentate.
Dacă de ziua de naștere a mamei trupești ne amintim cu drag să le ducem o floare sau să le aprindem o lumânare, se cuvine ca și astăzi să ducem o “floare” și Maicii noastre spirituale prin participarea la Sfânta Liturghie, sau orice alt sacrificiu sau gest făcut în numele ei, având convingerea că indiferent de forma în care înțelegem să îi arătăm că o iubim contează modul în care o facem…modul din adâncul inimii… .
Așadar, să ne bucurăm împreună de frumusețea aparte a acestei zile și să înălțăm gânduri de bine către toți cei care poartă numele Sfintei Maria, și de ce nu, să spunem un frumos “La mulți ani!” mamelor de pretutindeni, dar totodată să rostim cu profundă convingere alături de Sfantul Ioan Damaschin că: “ASTĂZI ESTE ÎNCEPUTUL MÂNTUIRII NOASTRE!”.
Doamne ajută!
Monahul Serafim (Schitul Moneasa)
