Intrucat Mosmonul se cultiva cu totul sporadic in tara noastra, fructele lui sunt aproape necunoscute de catre populatie. De altfel, ca fructe de masa, mosmoanele sunt inferioare celor obtinute de la alte specii pomicole. Ele sunt in general, destul de mici (pana la 4’4,5 cm in diametru), au pulpa tare, pronuntat acida si astringenta, in momentul recoltarii, care se face toamna cat mai tarziu, la sfarsitul lunii octombrie si inceput de noiembrie, odata cu gutuile. Dupa 15’20 de zile de pastrare, printr-un proces de fermentare naturala, pulpa se brunifica si dene moale, aproape ca o pasta si capata gust placut, acidulat-dulce, cu aroma intensa, caracteristica.
Semintele, in numar de 5, sunt invelite cu un tesut lignificat, gros, maroniu-roscat, care le da aspect de samburi. Aceste seminte ocupa o buna parte din volumul fructului, incat continutul de pulpa (partea comestibila) este redus.
Mosmoanele contin: zaharuri (10,6’12,1%), acizi (citric, malic, tartric) 1,1’1,5%, celuloza (2,5’5,0%), substante proteice (0,65 ‘ 0,86%), tanin (0,05’0,07%), protamina A, tamine din grupa B, tamina C, saruri minerale si alte substante. Ele se folosesc pentru consum in stare proaspata, in cofetarii (umplutura la bomboane), pentru fabricarea pastei, marmeladei, compotului, lichiorului, rachiului etc.
Sursa: mediculmeu.com
