Andreea Esca, mesaj emoționant pentru mama ei, de 8 Martie. Prezentatoare știrilor Pro tv a publicat și imagini cu cea care i-a dat viață, din tinerețe.
De Ziua Mamei, Andreea Esca și-a surprins mama cu cele mai frumoase cuvinte, i-a demonstrat încă odată cât de mult o prețuiește și a dezvăluit lucruri mai puțin știute despre cea mai importantă persoană din viața ei.
“Mama mea este cea mai frumoasă. Este blondă, cu ochi verzi, și poartă mereu pantofi cu toc. Îmi amintesc de colegul meu de bancă din clasa întâi care mă întreba dacă mama are un fluture la sandale sau cum își face bucla? Când m-am întors acasă, am întrebat-o ce este aceea o buclă și dacă are, într-adevăr, un fluture la sandale? După mama mea întorceau capul toți colegii mei de școală și de liceu și cred că și unii părinți J. De ea mă întreabă și acum, dacă mă întâlnesc cu ei.
Mama era cea care la ședințele cu părinții făcea tot felul de glume și care mă ducea și mă lua cu mașina de la toate petrecerile. Oricum, dormea machiată și când o întrebam de ce, îmi zicea: “Dacă vine cutremurul și trebuie să ieșim în stradă, să fiu aranjată”. Tot legat de cutremur era și răspunsul la întrebarea ”De ce nu punem și noi niște bani deoparte? Dacă vine cutremurul și rămân banii în casă, nu mai bine-i cheltuim?”, spunea ea.
Mama făcea lecțiile cu mine, îmi facea ghiozdanul, nu mă lăsa să spăl vasele, să duc gunoiul sau să merg la pâine și la sifoane. Tot ce voia de la mine era să învăț bine și să îi spun întotdeauna adevărul. “Că treabă o să faci toată viața…”
Mama mea cea elegantă și mereu haioasă se trezea zilnic la ora 06.00, mă pregătea de grădiniță sau de școală și pleca la spital cu Dacia ei roșie, botezată habar n-am de ce: “MUȚICA”. Cu mult înainte să existe casetofoane sau radiouri pentru mașini, mama purta cu ea obligatoriu și casetofonul Grundig cu baterii, primit de la sora tatălui meu , pe care îl așeza pe scaunul din dreapta, și dădea Play la casetă, când pornea motorul.
Mama mea a fost asistentă medicală la sala de operații a Institutului Oncologic din București aproape toată viața, deși și-a dorit să fie actriță. Nu a fost acceptată însă la examen, pentru că tatăl ei era deținut politic. Așa a ajuns, după ce a terminat Liceul Lazăr, la Școala Sanitară. Și pentru că mama iubește foarte mult oamenii, și-a îngropat visul de a fi pe scenă și și-a dedicat viața bolnavilor de cancer. Dar tot cu talent. Era acea asistentă care le făcea cafea dimineața bolnavilor și le povestea cu un umor deosebit despre cancanurile vremii, ca să le aline durerile și să mai uite de probleme. Le povestea toate piesele de teatru și filmele pe care le vedea, toate poveștile din Paris Match și din culisele “showbizului” de la noi, din acea vreme. N-am cunoscut niciun pacient de-al ei care să nu-mi spună cât de mult l-a ajutat cu felul ei de a fi.
Când venea acasă, după stat chiar și 8 ore în picioare în sala de operație, era gata de treabă: gătea, spăla, mă lua de la înot cu mâncarea caldă în geantă, mă ajuta la teme, mă asculta la lecții, mă ducea la meditații și mai aveam și vreme de povești. Toată săptămâna eram numai noi două. Tata, care lucra la Cernavodă, venea doar în weekend, atunci când eram obligate să mâncăm ciorbă. Altfel, meniu-ul nostru era “de burlaci”, cum zicea chiar ea: chiftele cu cartofi prăjiți și ouă ochi, cartof copt cu unt, pui gătit în pungă sau la ceaun.
Și tot mama îmi împrumuta rochiile și fustele, puloverele și pantofii și se uita după mine de pe balconul etajului 7, până nu mă mai vedea în zare.
Mama era cea mai bună gazdă pentru prietenii mei, care veneau și plecau non stop de la noi, și pentru care ar fi întins masa la orice oră. Nimeni n-a uitat cum ne servea cartofi prăjiți pe balcon cu un aranjament de restaurant. De curând, o colegă de școală primară mi-a zis că și acum, când mănâncă omletă cu ardei gras, se gândește la mama.
Mama mă încuraja să fac o mulțime de lucruri pe care n-aș fi cutezat să le încerc și îmi repeta de fiecare dată: “Fă asta sau asta, pentru că nu te mai întâlnești cu anii aceștia”.
Mama s-a bucurat și s-a întristat alături de mine pentru toate iubirile și pentru toate etapele profesionale și a avut mereu un cuvânt de încurajare.
Apoi, mama mea a devenit mama copiilor mei. A dormit cu ei în cameră, le-a făcut mâncare, i-a ajutat la lecții, i-a dus în vacanțe, a împărtășit cu ei bucurii și supărări. Acum, nu-i vine să creadă că Alexia împlinește 18 ani. Păi nu făceam eu 18 ani ieri, alaltaieri. Și știti ce? Și prietenii mei de acum, dar și cei ai Alexiei, prima dată mă întreabă: “Ce face Mamina?”., este mesajul emoționant transmis de Andreea Esca de Ziua Mamei pe Alistmagazine.ro.
Sursa: libertatea.ro
