Mai mult de o treime dintre copiii români trăiau în risc de sărăcie în 2024

Mai mult de o treime (33,8%) dintre copiii români trăiau în continuare în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2024, peste media din Uniunea Europeană, de 24,2%. Vulnerabilitățile structurale generează inechitate crescută - copiii din mediul rural au un risc mult mai ridicat de sărăcie sau excluziune socială, de 41,7%[1], iar situația copiilor ai căror părinți au un nivel scăzut de educație este dramatică: 75,8% dintre ei se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, în comparație cu 5,9% dintre copiii ai căror părinți au studii universitare.[2] La nivelul Uniunii Europene, aproape 1 din 4 copii din Uniune – 19,5 milioane în total – continuă să fie expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, arată datele celui mai recent raport lansat de Save the Children. La nivelul UE, România se plasează pe locul trei în topul celei mai mari rate de sărăcie în rândul copiilor, după Bulgaria (35,1%) și Spania (34,6%). Cel mai mic risc de sărăcie și excluziune socială îl înregistrează copiii din  Slovenia (11,8%), Cipru (14,8%) și Cehia (15,4%), potrivit Eurostat pentru 2024. Raportul este lansat în cadrul dezbaterii „Sărăcia copiilor – un cost pe care Europa nu și-l poate permite”, organizată de Victor Negrescu, vicepreşedinte al Parlamentului European şi Save the Children, la Parlamentul European, Bruxelles. Evenimentul se bucură şi de prezenţa Roxanei Mînzatu, Comisar European, vicepreședinta executivă a Comisiei Europene pentru drepturi sociale și competențe, locuri de muncă de calitate și pregătire.   Dezbaterea reunește factori de decizie la nivel european și național, lideri ai societății civile și experți pentru a:

• Evalua stadiul actual al sărăciei copiilor în Europa; • Analiza progresele și lacunele în politicile UE de combatere a sărăciei copiilor și, în special, implementarea Garanției Europene pentru Copii; • Identifica acțiuni concrete pentru a garanta că fiecare copil crește liber de sărăcie și excluziune socială.

  Pentru 1,255 milioane de copii din țara noastră, asigurarea resurselor necesare pentru un trai sănătos este problematică - copiii români continuă să fie mult mai afectați de sărăcie în comparație cu adulții, riscul de sărăcie sau excluziune socială în rândul copiilor fiind cu șapte puncte procentuale mai mare decât în rândul adulților. Un studiu realizat de Salvați Copiii România în vara anului 2025 arată că aproape trei din cinci  (58%) dintre familiile ai căror copii sunt integrați în programele educaționale ale organizației nu pot acoperi cheltuielile legate de participarea copiilor la educație, în absența unui sprijin extern, procentul crescând dramatic, la 87%, în rândul celor care se află în stare de sărăcie subiectivă și în rândul celor cu nivel educațional scăzut – 70%.  Cele mai afectate categorii de copii

• Copiii din familiile rome (cu un risc de sărăcie de 78%)^[3]
• Copiii din mediul rural (cu un risc de sărăcie sau excluziune socială de 41,7% )[4]
• Copiii din familii monoparentale (36,5%) sau din familiile numeroase (50.9% AROPE)
• Copiii din familiile refugiate în urma izbucnirii războiului din Ucraina: sub o treime dintre aceste familii (28,4%) afirmând că pot face față tuturor nevoilor sau celor mai multe dintre acestea[5]
• Copiii ai căror părinți au un nivel scăzut de educație: 75,8% dintre ei se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, în comparație cu 5,9% dintre copiii ai căror părinți au studii universitare.

Cauzele majore ale sărăciei în rândul copiilor rămân:

• Insuficiente investiții în copii: Cheltuielile României pentru protecție socială (12,8% din PIB), educație (3,3%) și sănătate (4,7%) rămân cu mult sub media Uniunii Europene.
• Lipsuri în procesul de colectare a datelor și monitorizare: Sistemele oficiale care au ca scop monitorizarea factorilor de vulnerabilitate (cum ar fi apartenența etnică, plecarea părinților în  străinătate etc) nu sunt suficient de  bine folosite sau implementate.
• Lipsa de predictibilitate a fondurilor: Fondurile de la bugetul de stat sau din surse europene nu beneficiază de o planificare multianuală sau de predictibilitate, ceea ce limitează sustenabilitatea  intervențiilor. [6]

„Datele arată, o dată în plus, că vulnerabilitățile socioeconomice se transmit de multe ori de la o generație la alta, iar veriga principală prin care aceste dezavantaje se propagă este educația, atât sub aspectul participării, cât și sub aspectul relevanței/calității. Este crucială incluziunea educațională a tuturor copiilor vulnerabili, dar ca parte a unor politici sociale integrate, care să-i sprijine activ pe copii și pe părinții acestora. Sărăcia ucide educația”, a explicat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România.