Criza provocată de reforma pensiilor a dus la izolarea șefului statului, ale cărui mișcări sunt zgâlțâite de mobilizarea socială. S-a instalat distanța și față de Palatul Matignon, și față de propria majoritate, scrie Le Monde.
Se lasă noaptea la Palatul Elysée. În această zi de luni, 27 martie, în jur de douăzeci de consilieri și colaboratori ai șefului statului sunt invitați la o cină de lucru, cu câteva ore înainte de a zecea zi de mobilizare împotriva reformei pensiilor. Strada freamătă ca urmare a adoptării fără vot în Parlament a textului care ridică vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani.
Emmanuel Macron anticipează că o decizie favorabilă a Consiliului Constituțional, așteptată pe 14 aprilie, va reaprinde flăcările furiei. Discursul prezidențial din 22 de martie nu a liniștit spiritele. Trebuie acționat – să revină în stradă pentru a domoli erupția pe care a creat-o.
Pe măsură ce se apropie 24 aprilie, prima aniversare a celui de-al doilea mandat de cinci ani, Președintele Republicii are o obsesie: să sugereze că este asediat, împiedicat să acționeze de această criză socială cu un deznodământ incert.
Nu trebuie să dăm crezare criticilor opoziției, care îl descriu drept „un nebun închis în palatul său”, conform afirmației lui Boris Vallaud, președintele grupului socialist din Parlament.
„Sindromul Giscard”
„Sindromul Giscard” plutește în aer. În 1974, președintele Valery Giscard D’ Estaing adusese un aer de modernitate la Elysee după epoca De Gaulle și Pompidou, încheindu-și mandatul de șapte ani izolat și deconectat. Emmanuel Macron este conștient de ceea ce se spune pe seama lui: că decide de unul singur, fără să se consulte cu nimeni.
„Președintele Republicii trebuie să se supună probei de foc a opiniei publice”, susține un colaborator al șefului statului, teoretizând lupta pentru recunoaștere, un concept al filosofului și sociologului german Jürgen Habermas. „Cel mai rău lucru ar fi indiferența”, explică consilierul.
„O mare parte a francezilor sunt supărați sau chiar disperați”, notează ministrul de interne, Gérald Darmanin. „Când stai doar în biroul tău, ca ministru sau primar, ești deja prizonier. Biroul tău ar trebui să fie terenul”.
Emmanuel Macron părăsește, așadar, Palatul Elysée, coborând în stradă, gata să facă selfiuri cu francezii care spun că nu-l mai iubesc. După vizita cu peripeții de la Salonul de Agricultură din 25 februarie și vizita în Hautes-Alpes, a mers pe șantierul Notre-Dame de Paris pe 14 aprilie, fără să se întâlnească cu protestatarii care au agitat înainte de a sosirea lui un banner pe care scria. „Nici 67, nici 64: pensionare la 60 de ani!”.
Cinci zile mai târziu, iată-l în Muttersholtz și Sélestat, în Bas-Rhin, unde se confruntă cu insulte, huiduieli și obiecte aruncate de la distanță. În Hérault, joi, 20 aprilie, prefectura a interzis „dispozitivele de sunet portabile”, fără a putea împiedica manifestanții să lovească cu utensile de bucătărie și sindicaliștii să întrerupă curentul la locul vizitelor oficiale.
Președintele Republicii caută să disperseze furia străzii, dar se blochează în dialoguri imposibile. „Nu poți convinge oamenii care nu ascultă”, susține Macron, recunoscând implicit o formă de singurătate.
„Nu se ascunde”, îl laudă Karl Olive, deputat al partidului Renaissance. „Toată lumea poate vedea că este curajos”, salută și Gérald Darmanin la Franceinfo, pe 21 aprilie. Cu toate acestea, băile de mulțime sunt înconjurate de un lux de precauții. Programul este comunicat doar în ultimul moment și o parte din el este ținut secret, pentru a zădărnici „comitetele de primire”. În zone fără risc, Emmanuel Macron improvizează. La Muttersholtz și-a oprit convoiul la 200 de metri după plecarea acestuia pentru a saluta câțiva jandarmi și patru locuitori surprinși la fața locului.
„Turul” Franței abia a început. La fel ca după criza „vestelor galbene” și a pandemiei de Covid-19, Emmanuel Macron vrea să „ia pulsul” unei țări despre care se teme că nu o mai înțelege. Se organizează o dezbatere informală majoră pentru soluționarea reformei pensiilor.
De la izbucnirea războiului din Ucraina, pe 24 februarie 2022, Emmanuel Macron a fost monopolizat de agenda internațională. Președintele Republicii pare să se bucure de summit-uri și vizite de stat cu mare pompă. Când nu se află la bordul aeronavei A330 prezidențiale în drum spre Beijing, Washington sau Luanda, își împarte timpul între biroul de la Palatul Elysée și reședința din Versailles în weekend. Suficient pentru a alimenta ideea unui președinte închis într-un turn de fildeș. „Este clar că Palatul Elysée este un loc puțin îndepărtat”, recunoștea Brigitte Macron în timpul unei excursii în Val-d’Oise pe 17 aprilie. „Dar pot să vă asigur că nu trăim în izolare niciunul dintre noi”.
