La trei ani de la atacul din 7 octombrie, trauma îi face pe mulți israelieni să privească Gaza ca pe o amenințare

La trei ani de la atacul comis de militanții conduși de Hamas în sudul Israelului, numeroși israelieni din comunitățile afectate continuă să privească Fâșia Gaza în primul rând ca pe o amenințare. Amintirile victimelor, ale răpirilor și ale violențelor rămân puternice, în timp ce suferința civililor palestinieni ajunge rareori în atenția lor, potrivit unui reportaj realizat de Associated Press.
La un punct de observație din apropierea orașului Sderot, vizitatorii israelieni privesc prin binocluri spre Beit Hanoun, localitate din Gaza aflată la o distanță de câteva terenuri de fotbal. Dincolo de graniță se văd clădiri înclinate printre mormane de moloz, iar singura mișcare vizibilă este praful ridicat de activitatea armatei israeliene.
Locul este unul dintre puținele puncte de unde israelienii pot vedea direct distrugerile din teritoriul palestinian. Potrivit AP, unii dintre cei care ajung aici întâmpină devastarea cu satisfacție. Un documentar israelian lansat în acest an surprinde un vizitator exclamând: „Uau, distrus frumos”. Jurnaliștii agenției au auzit reacții asemănătoare la fața locului.
La 7 octombrie 2023, militanții conduși de Hamas au ucis aproximativ 1.200 de persoane în sudul Israelului și au răpit alte 251. Atacul a fost urmat de un război devastator în Gaza și, ulterior, de un armistițiu fragil.
În comunitățile israeliene atacate, urmele acelei zile sunt încă prezente. Șoseaua paralelă cu Fâșia Gaza, unde au fost împușcați oameni care încercau să fugă, este presărată cu monumente comemorative. Într-un alt loc, mașinile victimelor, distruse și ciuruite de gloanțe, au fost adunate în grămezi înalte și ruginesc. Portretele tinerelor militare care supravegheau frontiera amintesc de moartea lor și de avertismentele privind un posibil atac care, potrivit relatării AP, au fost ignorate.
Pentru unii supraviețuitori, chiar și activitățile obișnuite declanșează amintiri dureroase. Deganit Bar Hay, o locuitoare a zonei, spune că încă nu poate face un grătar, deoarece mirosul îi amintește de carnea arsă din ziua atacului, pe care îl descrie drept „mirosul iadului”.
În paralel, modul în care Israelul a purtat războiul și situația populației din Gaza au provocat șoc și condamnări la nivel internațional. Potrivit reportajului, la un an de la armistițiu, teritoriul continuă să fie în ruine și izolat de restul lumii.
Peste 74.000 de palestinieni au fost uciși, conform Ministerului Sănătății din Gaza, citat de AP. Marea majoritate a celor aproximativ două milioane de locuitori trăiesc în tabere de corturi infestate de șobolani sau printre dărâmături.
Cu toate acestea, pentru mulți dintre israelienii intervievați, trauma atacului face dificilă manifestarea empatiei față de palestinienii din vecinătate. AP observă că presa israeliană relatează puțin despre locuitorii Gazei, iar vocile acestora sunt rareori auzite de publicul israelian, în afara situațiilor în care oamenii caută în mod activ asemenea mărturii.
Documentarul israelian „NAZA”, în care persoane din interiorul structurilor militare descriu ceea ce susțin că ar fi fost uciderea sistematică a civililor palestinieni în Gaza, a stârnit indignare îndreptată împotriva realizatorilor, potrivit agenției.
În gări, pe plaje și la punctul de observație spre Gaza sunt afișate numeroase autocolante în memoria sutelor de militari israelieni uciși în atacul din 7 octombrie și în războiul care a urmat.
„Cu toții suntem marcați de stres posttraumatic”, spune Ziporah Livneh, intervievată în apropierea unei cafenele frecventate de grupuri de vizitatori și de militari. O mare parte a familiei sale a murit în Holocaust, iar ea a ajuns în Israel la vârsta de doi ani.
Livneh consideră că oamenii trebuie să continue să creadă în umanitatea celorlalți, dar și să răspundă ferm actelor de cruzime. În opinia sa, o societate și o țară nu pot fi construite pe răzbunare, însă așteptarea ca israelienii să reacționeze asemenea „Maicii Tereza” este, spune ea, ipocrită.