Cruciada pornită de Gică Hagi împotriva conducerii Federației Române de Fotbal capătă puternice valențe personale odată cu introducerea fiului sau Ianis în acest război.
Nemulțumit de felul în care talentatul mijlocaș în vârstă de 17 ani este tratat de antrenorii federali, Regele face ravagii în discursurile sale. Iar când Hagi vorbește, lumea își pleacă fruntea, întrucât a te opune legendei înseamnă a pierde din start.
Hagi a fost uriaș pe dreptunghiul verde – asta o știe toată lumea -, iar proiectul său de la academia care-i poartă numele este unul extraordinar în contextul unui fotbal tot mai slăbit de carențele financiare în special. Patima cu care își apără fiul nu pare a fi însă cea mai bună cale de dezvoltare a lui Ianis. Jucătorul însuși încearcă să-și formeze o identitate proprie, chiar dacă numele Hagi „atârnă greu”, după cum s-a exprimat chiar părintele său. În loc să aibă un loc călduț la echipa tatălui său, Ianis a luat viața în piept de mic și a insistat pentru transferul la Fiorentina, echipă cotată bine în lupta pentru calificarea în 16-imile Europa League, chiar dacă știe că acesta poate reprezenta un risc uriaș. Juniorul acceptă însă orice risc, întrucât știe că „nimic nu crește în umbra marilor arbori”.
Hagi este deranjat că fiul său nu a fost promovat la loturi și nu ezită să atace, așa cum o făcea pe vremuri în teren, când era spaima apărătorilor. Regele nu are însă același discurs vizavi de Fiorentina, club care este conștient de talentul lui Ianis, dar pe care l-a trimis să se rodeze la Primavera. Este clar că acest discurs inegal nu-i poate face bine lui Ianis, a cărui imagine poate fi percepută în țară ca a unui copil împins de la spate de tatăl său. Hagi ne spune că Ianis „face artă la Fiorentina” și că vom sta la coadă la autografe atunci când juniorul va crește mare, dar oare acesta este cel mai bun speech în favoarea fiului său? Are nevoie un tânăr mijlocaș talentat de un avocat atât de aprig pentru a-l pune în evidență? Răspunsul este mai degrabă negativ.
Probabil că Ianis are nevoie cel mai mult de liniște pentru a le arăta singur celor care se îndoiesc de el că are calitățile necesare pentru a juca oriunde. Hagi senior pare să nu mai aibă răbdare cu timpul, pe când Ianis știe că timpul este aliatul său la aproape 18 ani, iar faptul că la vârsta aceasta tatăl său era convocat de Mircea Lucescu la naționala de seniori nu înseamnă că și el e musai să urmeze același drum. Fiecare fotbalist are destinul său, indiferent de numele pe care îl poartă, iar Ianis, la cum s-a comportat până acum, cu multă modestie în declarații și extrem de multă ambiție pe teren, demonstrează că nu vrea să imite destinul nimănui. Poate că tatăl său va înțelege la timp că uleiul va ieși întotdeauna la suprafață, indiferent câtă apă vor încerca unii să pună în vas.
Foto: flickr.com
Facebook Comments
