Importurile de gaz rusesc în UE au explodat. Cel mai ridicat nivel de după invazia Ucrainei

Importurile de gaz rusesc în UE au explodat. Cel mai ridicat nivel de după invazia Ucrainei
Uniunea Europeană continuă să importe cantități importante de gaz natural din Rusia, în ciuda discursului oficial privind reducerea dependenței energetice față de Moscova. Potrivit unui studiu realizat de Institute for Energy Economics and Financial Analysis (IEEFA), importurile de gaz natural lichefiat rusesc în statele UE au crescut puternic în primul trimestru al anului 2026.
Datele arată că importurile de gaz rusesc au urcat cu 16% față de aceeași perioadă a anului trecut și au ajuns la 6,9 miliarde de metri cubi, cel mai ridicat nivel înregistrat după invazia Ucrainei din 2022.
Creșterea a fost susținută în principal de Franţa, Spania și Belgia, state care au continuat să importe volume importante de GNL rusesc. Tendința s-a menținut și în aprilie, când importurile europene de gaz natural lichefiat din Rusia au crescut cu 17% comparativ cu anul trecut.
Potrivit raportului, Franța a devenit în primul trimestru al anului 2026 cel mai mare importator european de GNL rusesc, atingând în luna ianuarie un nivel record.
După declanșarea războiului din Ucraina, statele europene au încercat să reducă dependența de gazele rusești livrate prin conducte, orientându-se spre importurile de gaz natural lichefiat. Cu toate acestea, gazul rusesc continuă să ajungă în Europa prin terminalele maritime.
În paralel, Uniunea Europeană și-a majorat importurile de gaz natural din Statele Unite, care sunt pe cale să devină principalul furnizor de gaze al Europei în 2026, potrivit IEEFA.
Conform datelor Comisia Europeană, în primul trimestru al anului, principalul furnizor de gaze naturale al UE a rămas Norvegia, cu o cotă de 31%, urmată de Statele Unite, cu 28%, și de Rusia, cu 14%.
Analiza IEEFA arată că, deși sancțiunile europene au redus parțial dependența energetică față de Rusia, piața globală a energiei continuă să funcționeze pe baza infrastructurii existente, a contractelor comerciale și a nevoilor de aprovizionare, ceea ce face dificilă eliminarea completă a gazului rusesc din Europa.