Nu multă lume îl cunoaște. Sigur îl cunosc tinerii anilor 70, mai ales cei care au trecut pe la echipele de copii și juniori ale CFR-ului și Vagonului din acei ani. Dar și mai bine îl cunosc fostele grupurile de copii din cartierul Funcționarilor și cei de pe malurile canalului Mureșel , canal care acum străbate zona dintre Spitalulu Județean și lacul din Pădurice pe sub asfaltul șoselelor.Ernst cunoaște Mureșelul cel mai bine , făcând cunoștință cu apele și nămolul lui pe când , împreună cu Nelu Brândușe, fiul paznicului stadionului CFR și împreună cu Egon Zimmermann , un ”vagonar”100% încercau să plutească pe Mureșel cu ambarcațiuni improvizate sau când era victima unor farse ale celorlalți.A jucat fotbal la copiii CFR-ului, Viorel Pasc și Ilie Don fiindu-i antrenori. A fost chiar și căpitan de echipă. Perioada junioratului și-a petrecut-o sub bagheta lui Alexandru Dan la UTA. N-a ajuns însă să facă performanță, emigrând împreună cu familia în Germania.
În anul acesta , Egon Zimmermann, unul dintre cei trei prieteni amintiți mai sus, a postat pe Facebook o pagină cu stadionul CFR – Vagonul, de fapt, cu fostul stadion, împrospătând în sufletele tutuor celor care și-au petrecut copilăria pe sau în jurul acestui stadion, amintiri și sentimente trăite doar de ei. De aici a plecat inițiativa. Ernst a lansat invitația ca până pe data de 19 iulie 2014, foști jucători ai CFR-ului și Vagonului acelei perioade, să se întâlnească la un meci de fotbal și la o partidă de pescuit .Terenul de disputare a miuței a fost ales cel din mijlocul Ștrandului Neptun, iar păcălitul peștilor pe o baltă din Pădurea Vladimirescu.Totul a fost pus la punct nemțește, s-au personalizat tricouri albastre cu sigla ” Vagonul” și vișinii cu cea a ” CFR”-ului, s-au comandat cupe , insigne și fotografii cu cele două echipe, atât pentru fotbal cât și pentru pescuit.Soțiile și preietnii unora dintre ei au devenit fotoreporteri și cameramani, iar copiii lor, mascote.A fost greu la fotbal .
Toți cântărind peste 80 de kg , sigurul Nicu Groșan ( vagonar) căruia îi venea bine tricoul. S-au ivit și întinderele musculare, de vreo câteva ori iarba sintetică a terenului s-a-”ndreptat” prea repede spre trupruile epuizate ale jucătorilor. Nelu Brândușe ( cfr-ist) pricopsindu-se și cu o julitură de toată fumusețea pe obraz. Scorul…? Nu contează…Cred că a fost prima victorie a CFR-ului în fața Vagonului…6-5, după executarea loviturilor de departajare.A urmat masa, luată tot în apropiere, surpriză oferită tot de Ernst Imre, masă care a fost fatală aproape tuturor celor care au terminat miuța, mușchii acceptând cu greu să mai funcționeze la finalul ospățului.După o noapte de relaxare, soarele de a doua zi ne-a fript pe malul bălții din Vladimirescu. Înarmați cu bețe de toate categoriile, competiția între cele două echipe a continuat cu porumbul și râmele parteneri. De data aceasta, CFR-ul n-a mai avut nicio șansă. Dezlănțuit Nicu Groșan de la Vagonul, scotea tot la 10 secunde câte-o roșioară, caras sau reginuță, iar celălat vagonar , mai cărunt îi ținea isonul. Deci primele două locuri au fost ocupate de ” albaștri”. Alte cupe, alte insigne…Totuși onoarea ” cfr-iștilor” a fost salvată de prienetul lor , Florin Lazăr, care a prins un crap de vreo 3 kg, însă frumoasa cupă primită de către acesta s-a socotit în afara concursului.A urmat o masă copioasă , după care fiecare s-a îndreptat spre locurile mai umbrite sau spre case. 
Două zile de excepție. Două zile care ,cu ajutorul naturii , dar mai ales cu implicarea neamțului Ernst au reclădit prietenii , au consolidat sentimente , două zile care au întărit proverbul german: ”Ein mann, ein Wort, eine Frau, ein Woerterbuch”, adică, ” Un bărbat un cuvânt, o femeie, un dicționar”.
Danke, Ernst!
Herzlichen Glückwunsch Ernst Imre, Felicitări Ernst Imre !
Ioan Hamza
