Regimul președintelui rus Vladimir Putin are zilele numărate. Vântul istoriei se schimbă și totul – de la reușitele militare ale Ucrainei pe câmpul de luptă până la trăinicia solidarității și fermității Vestului în fața agresiunii lui Putin – indică 2023 drept anul decisiv, scriu Garri Kasparov și Mihail Hodorkovski în Foreign Affairs, conform hotnews.ro.
Însă unii dintre partenerii Ucrainei continuă totuși să refuze să-i trimită Kievului armele de care are nevoie pentru a aplica lovitura decisivă. În special administrației Biden pare că-i este teamă de haosul care ar putea însoți o înfrângere decisivă a Kremlinului. Ea a refuzat să trimită tancurile, rachetele cu rază lungă și dronele care i-ar permite armatei Ucrainei să extindă lupta pe teritoriul agresorului, să-și recucerească teritoriul și să pună capăt războiului. Sfârșitul regimului tiranic al lui Putin va transforma într-adevăr radical Rusia (și restul lumii) – dar nu așa cum crede Casa Albă. Mai degrabă decât să destabilizeze Rusia și vecinătatea ei, o victorie a Ucrainei ar elimina o forță revanșardă puternică și ar imprima un imbold cauzei democrației pe plan mondial.
Rușii democrați care resping regimul totalitar al lui Putin – categorie care-i include și pe autorii acestui text – fac tot ce pot pentru a ajuta Ucraina să-și elibereze complet teritoriile ocupate și să-și restabilească integritatea teritorială conform frontierelor recunoscute internațional în 1991. Lucrăm totodată la planuri pentru ziua de după Putin. Comitetul de Acțiune Rus, o coaliție de grupări de opoziție din exil pe care am fondat-o împreună în mai 2022, urmărește ca Ucraina să fie corect compensată pentru daunele provocate de agresiunea lui Putin, ca toți criminalii de război să fie judecați și ca Rusia să fie preschimbată dintr-o dictatură criminală într-o republică federală parlamentară. Cu alte cuvinte, sfârșitul iminent al regimului Putin nu trebuie să inspire teamă; ar trebui să fie așteptat cu brațele deschise.
Temeri nefondate
Tentativa lui Putin de a restaura imperiul pierdut al Rusiei e sortită eșecului. Momentul este prin urmare propice unei tranziții spre democrație și descentralizării puterii până la nivelul regional. Însă condiția necesară unei astfel de transformări politice este înfrângerea militară a lui Putin în Ucraina. O înfrângere decisivă pe câmpul de luptă ar străpunge aura de invincibilitate a lui Putin și l-ar demasca în calitatea lui de arhitect al unui stat eșuat, făcându-i regimul vulnerabil la contestarea internă.
Occidentul, și mai cu seamă SUA, pot acorda sprijinul financiar și militar necesar pentru a grăbi inevitabilul și a propulsa Ucraina spre o victorie rapidă. Însă administrația Biden nu și-a creat încă o viziune clară cu privire la finalul războiului, în vreme ce unii demnitari americani au propus ca Ucraina să ia în calcul cedarea de teritorii în schimbul păcii – propuneri departe de a fi liniștitoare. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a clarificat deja că poporul ucrainean nu va accepta niciodată un asemenea târg. Orice concesie teritorială făcută lui Putin va duce inevitabil la un nou război cândva în viitor.
La originea refuzului SUA de a furniza armele necesare se află o teamă referitoare la consecințele potențiale ale unei înfrângeri decisive a Rusiei în Ucraina. Mulți membri ai administrației Biden cred că dispariția lui Putin ar urma să declanșeze colapsul Rusiei, provocând haos într-un stat înarmat nuclear și, posibil, consolidând poziția Chinei.
