(FOTO) La doi ani de la tragedie, Aradul a fost din nou „Colectiv”

by Dana B.

Au trecut doi ani! Doi ani de când, mânați doar de dragostea față de muzica rock, sute de tineri intrau pe poarta clubului Colectiv pentru a se bucura de ceea ce ar fi trebuit să fie lansarea albumului “Mantras of War” al celor de la Goodbye To Gravity.

“Cu siguranta va fi un concert unic, cu un setlist extins, ce va cuprinde cele mai bune piese de pe cele doua albume ale noastre”, declara cu doar 15 zile înainte, arădeanul Andrei Găluț, vocalistul trupei. Și cu siguranță alta ar fi fost unicitatea promisă de Andrei, dacă acel 22.32 nu ar fi oprit în loc timpul pentru cea care promitea a fi cea mai bună trupă tânără de metal din România. Au fost de ajuns câteva scântei pentru ca viețile a 64 de tineri să fie curmate într-un mod crunt, ale altor 184 mutilate fizic, iar ale altor câteva sute rămase cu poveri greu de dus supraviețuirii unei astfel de tragedii.

Cum era de așteptat, acel 22.32 a pus doliul peste România în cele mai mici colțuri ale ei, iar arădenii au fost #colectiv încă din serile ce au urmat tragediei, arătându-și solidaritatea prin mai multe marșuri ale tăcerii. Astăzi, la fel ca anul trecut ,în urma unei mobilizări pe Facebook, câteva zeci de arădeni s-au strâns în Parcul Mihai Eminescu cu candele, flori și poze ale victimelor pentru a arăta că nu au uitat, dar mai ales pentru a trage un semnal de alarmă că o astfel de tragedie s-ar putea repeta oricând.

Cum este normal, în preajma comemorării unui eveniment care a lăsat răni adânci și imposibil de vindecat, apar mărturii în fața cărora rămâi total neputincios. Sunt mărturii precum cea a Alexandrei Furnea. Mărturie ruptă din realitatea colectiv, care pentru câteva sute de români nu înseamnă doar povești scrise ci realitatea cruntă a vieții de zi cu zi în care își poartă rănile, durerile, cicatricile, frustrările și neputința în fața unei societăți care nu știe să le oblojească în niciun fel. Colectiv face parte din ei.

Miluţă Flueraş (supraviețuitor): „Pentru mine nu trebuie să se facă 30 octombrie ca să îmi amintesc de acele momente. E ceva ce face parte din mine. Nu poate să îmi trezească alte sentimente faţă de cele pe care le am deja”.

Despre Colectiv putem vorbi, putem povesti, putem chiar încă plânge în tânăra vreme a neputinței noastre, putem învăța sau… îl putem asculta pe Cătălin Scânteie, un alt supraviețuior care, astăzi, la împlinirea celor doi ani a postat pe pagina sa de Facebook următorul mesaj „Aș dori (măcar să încercați) să faceți un singur lucru… Să vă bucurați de viață, să iubiți și să apreciați mai mult persoanele dragi vouă. Lăsați răutatea, invidia, trufia, ipocrizia, nu mai pierdeți vremea cu scandaluri (online), cele mai multe inutile. Viața, dragostea sunt mai scurte decât vă imaginați și se sfârșesc repede. Acum o ții de mână, acum o vezi, o trăiești, acum se duce…”

UN MINUT, O SECUNDĂ , 64 DE ÎNGERI , ZECI DE RĂNIȚI și UN REFREN:

”Nu suntem numere, suntem liberi
Nu suntem numere, suntem liberi, suntem așa de vii, așa de vii
Pentru că ziua în care vom renunța va fi ziua în care murim, ziua în care murim

Nu suntem numere, suntem liberi, suntem așa de vii, așa de vii
Pentru că ziua în care vom renunța va fi ziua în care murim, ziua în care murim”

Facebook Comments