Rânduită ca zi de mare sărbătoare și prilej de mare bucurie duhovnicească pentru arădeni, ziua de 9 decembrie a Anului Centenar va rămâne ca fiind ziua în care Catedrala Arhiepiscopală ”Sfânta Treime” din Arad a fost înveșmântată în Lumină și desăvârșită prin sfințirea picturii.
Sutele de arădeni veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie și Slujba Sfințirii Picturii catedralei s-au putut bucura de prezența Mitropolitului Banatului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan Selejan, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei și locțiitor de Episcop al Daciei Felix, Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Aradului.
Liniște, bucurie, împreună rugăciune și multă emoție atât din partea credincioșilor cât și din partea ierarhilor-fii duhovnicești ai Aradului adunați în jurul Înaltpreasfințitului Timotei într-un ceas cu atât mai important pentru Biserică și popor cu cât și-a făcut auzite clopotele unității de credință în anul comemorativ al Centenarului Marii Uniri.
Vizibil emoționat, în cuvântul de mulțumire rostit la sfârșitul slujbei, Înaltpreasfințitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului a subliniat că ”Toți ne-am străduit să construim această nouă catedrală. Ar fi multe de spus cu acest prilej, însă, indiferent de greutățile întâmpinate, iată că Dumnezeu ne-a adus astăzi la biruință. Astăzi avem lumina acestei picturi, iar atunci când lumânările se vor stinge icoanele ne vor lumina pașii. Nu am cuvinte destule pentru a mulțumi tuturor celor care prin jertfa și strădania lor au contribuit de-a lungul anilor pentru ca noi, astăzi, să ne putem părtăși de acest binecuvântat moment. Astăzi, s-a dat o mărtuire puternică pentru unitatea românească, unitatea în biserică și în sânul poporului nostru!”
Cum la aceast ceas de bucurie au participat atât autoritățile locale, județene cât și centrale, indiferent de culoarea politică, acestea au fost invitate de către Înaltpreasfințitul Ioan, la finalul slujbei, să urce alături de ierarhi pe solee, în fața Sfântului Altar și cu fața spre arădeni pentru a le smulge acestora ”dacă au curaj” un legământ în fața Lui Dumnezeu și a credincioșilor deloc puțini. ”Casa în care s-a născut unul din marii Părinți ai patriei, Vasile Goldiș, încă se mai păstrează în satul natal. Am înțeles că nu ar costa foarte mult și s-ar putea cumpăra pentru a face acolo mic muzeu. De asemenea am văzut casa în are a trăit Ștefan Cicio Pop aici și cum nepotul s-a stins, cred că părțile care o revendică acum ar vrea să o vândă. De aceea, haideți să punem mână de la mână, să găsim o soluție să le achizitionăm pentru ca peste încă o sută de ani să se bucure de ele și cei care vor veni după noi. Vă legați astăzi să rezolvăm cele două case?”. Momentul a fost unul trist și îmbucurător deopotrivă. Trist, gândindu-ne că acestea ar fi putut fi ”rezolvate” încă din zorii Centenarului, îmbucurător pentru că, în fața unui asemenea legământ, nădăjduim ca dorința Mitropolitului Banatului să nu rămână fără ecou pentru cei în a căror putere stau deciziile care să ducă spre o normalitate ce ne-ar ajuta să nu ne mai plecăm capetele rușinați în momentele aniversare.
De asemenea, într-un cuvânt cu putere multă, Preasfințitul Episcop al Daciei Felix, Părintele Daniil Stoenescu, ucenic al Părintelui Arsenie Boca, a făcut legătura dintre dezlegarea femeii gârbove de neputința ei, din Evanghelia zilei, și dezlegarea Transilvaniei de ”neputința” ei și unirea cu mama cea firească, România, care a început în Cetatea Aradului. ”De aceea se cuvine a face o legătură de curcubeu tricolor între 1918 și cuvintele lui Iisus Hristos: Femeie, ești dezlegată de neputința ta! Transilvanie, ești dezlegată de neputința ta, de canonul tău, de jugul tău de veacuri și de veacuri. Sfințirea picturii catedralei din Arad este precum sfințirea hainei de nuntă. Nu numai a catedralei ci și a Aradului, a Bisericii arădene și a tuturor la un loc și a fiecăruia în parte. Două sunt catedralele Aradului. Atât cea nouă cât și cea veche, încinse cu brâul adevărului ortodox, au nevoie de lacrimile și rugăciunea tainică a tuturor credincioșilor. Catedrala a cărei pictură o sfințim astăzi nu este altceva decât Templul lui Solomon din Arad, chivot al Aradului și vasul de aur cu mană cerească din care credincioșii sunt chemați a se părtăși de Lumină…”
Și pesemne că de Lumină au avut parte astăzi credincioșii arădeni după cum frumos avea să mărturisească domnul Nicolae (78 de ani), unul dintre participanții la Sfânta Liturghie: ”Deși am neputințe fizice care mi-ar fi putut justifica absența de la biserică, nu am vrut să ratez acest moment unic în viața noastră. Am fost și când s-a târnosit, am venit și acum și mă bucur mult că sunt aici. Chiar dacă suntem în Postul Crăciunului, pot spune că ziua de astăzi a avut ceva din bucuria pe care o simți doar în Noaptea Învierii și, Doamne, frumos este!”
”Această catedrală este o floare pe care credincioșii din partea Aradului au oferit-o astăzi marilor părinți ai Patriei, ierarhi și oameni de stat care în urmă cu 100 de ani s-au trudit să îi adune pe toți românii de o parte și de alta a Carpaților. Aceasta este ca semn de recunoștință, dar și ca un semn către cei din viitor care vor veni după noi să își cinstească înaintașii, să își păstreze credința în Dumnezeu și să își iubească neamul și țara așa cum și-au iubit-o înaintașii noștri în urmă cu 100 de ani, când la Alba Iulia toți au fost într-un cuget și o simțire românească”, a declarat la final Mitropolitul Banatului.
