Efectele dăunătoare ale cadmiului pentru sănătate

by Cristian Dobre

Cadmiul este foarte toxic pentru rinichi, principalul organ în care acesta se acumuleaza. De exemplu, cantitatea acumulata în rinichi este de peste 18 ori mai mare decat cea acumulata la nivelul ficatului. Acesta se acumuleaza în organe din cauza ca nu exista un mecanism activ pentru eliminarea lui si astfel doar 0.001% din cantitatea de cadmiu din organism este eliminata zilnic. La varsta de 50 de ani se observa o scadere a cantitatii de cadmiu absorbita de organism datorita diminuarii capacitatii de reabsorbtie a rinichilor.

De asemenea, cadmiul poate produce demineralizarea oaselor, iar atunci cand este absorbit direct din atmosfera creste considerabil riscul de cancer pulmonar. Pana de curand se considera ca acest metal greu afecteaza foarte mult doar populatia din zonele puternic industrializate, însa s-a descoperit ca acesta afecteaza si starea de sanatate a persoanelor din zone ce nu sunt puternic industrializate, din cauza faptului ca poate migra din zonele industrializate în cele mai putin dezvoltate din punct de vedere industrial.

S-a observat ca limita maxima admisa de cadmiu, stabilita de FAO/WHO, este prea mare si ca efecte secundare grave apar si la persoanele ce au un consum de cadmiu care se încadreaza în aceste limite. Nefrotoxicitatea cadmiului se poate manifesta prin proteinurie, calciurie, aminoacidurie, glicozurie si prin distrugerea celulelor renale. Acesta ramane în rinichi pe toata perioada vietii, avand o perioada de înjumatatire de 30 de ani. Astfel, chiar daca nu se ingereaza cantitati noi de cadmiu pot exista simptome ale intoxicarii.

În afara de efectele prezentate mai sus, expunerea la cantitati mici de cadmiu, pentru perioade îndelungate, poate produce blocaje renale, aparitia timpurie a complicatiilor renale asociate diabetului, osteoporoza, presiune arteriala fluctuanta si un risc ridicat de cancer.

În cazul sarcinii, un consum ridicat de alimente ce contin cadmiu sau fumatul au condus la o rata mai mare a nasterilor înainte de termen, iar în cazul alaptarii au produs obezitate si instalarea prematura a pubertatii. În ceea ce priveste cancerul pulmonar, cadmiul este considerat o substanta care favorizeaza aparitia acestuia si tinand cont ca tigarile reprezinta o sursa importanta de cadmiu, acestea sunt si un factor determinant în aparitia cancerului pulmonar.

Cadmiul este asociat si unui risc crescut de cancer de san, prostata si colon. Poate afecta negativ si testiculele. Cele mai importante surse de cadmiu sunt alimentele cultivate pe soluri bogate în acest metal greu si fumul de tigara. Aproximativ doua treimi din aportul zilnic (alimentar) de cadmiu provine din surse vegetale si o treime din surse animale. Ca si contributie neta la aportul zilnic de cadmiu cele mai importante nu sunt alimentele cu cel mai mare continut ci cele mai consumate.

Alimentele care contribuie cel mai mult la aportul zilnic de cadmiu sunt: cerealele (26.9%), legumele (16%) si radacinoasele ce contin amidon (13.2%). Daca intram putin în detaliu, din aportul zilnic de cadmiu, cartofii reprezinta 13.2%, painea 11.7%, ciocolata 4.3%, salata, spanacul si alte legume cu frunze 3.9% si molustele 3.2%. Pestele oceanic este o alta sursa importanta de cadmiu si de alte metale grele. În cazul persoanelor cu un aport scazut de fier (în special femei) a fost observata o absorbtie a cadmiului de 3.4 ori mai mare decat în mod normal. În consecinta, un aport adecvat de fier reduce absorbtia acestui metal greu.

O alta sursa importanta de cadmiu este tutunul, aceasta planta avand capacitatea de a acumula cadmiu indiferent de concentratia prezenta în sol. Continutul de cadmiu din tutun variaza foarte mult, însa concentratia medie este de 1-2 μg/g substanta uscata (0.5-1 μg / tigara). Oxidul de cadmiu generat în timpul arderii tutunului este foarte bine asimilat de organism, 10% din cantitatea inhalata este depozitata în plamani, iar 30-40% intra în circulatia sangvina.

Fumatorii au o concentratie de cadmiu în sange de 4-5 ori mai mare decat nefumatorii si la nivelul rinichilor de 2-3 ori mai mare decat acestia.

 

Sursa: sanatate.bzi.ro

Facebook Comments