DUHUL BISERICII ORTODOXE ÎNTR-O LUME A INTOLERANȚEI ȘI A FANATISMULUI

Omilia Patriarhului Ecumenic Bartolomeu la Altarul Sfântului Apostol Pavel din Veria- Grecia, în data de 29 iunie 2016, cu ocazia participării la primul hram al vechii biserici mitropolitane bizantine, recent redată spre slujire de către Institul Arheologic Elen: Înaltpreasfițite și iubit frate și împreună-slujitor al Nevredniciei noastre, Mitropolite al Veriei, Nausei și Campaniei, domnule Pantelimon, Înaltpreasfințiți și Preasfințiți frați arhierei, stimate domnule primar, stimași reprezentanți ai instituțiilor de stat ale acestui oraș și ai regiunii Macedoniei Centrale, Binecuvântați frați și iubiți copii în Domnul, Cu multă emoție săvârșim astăzi vecernia festivă în Altarul din Veria al Apostolului Pavel, cu care se încheie celebrările Pavlia din acest an pe care Înaltpreasfinția Voastră le-a inaugurat odată cu urcarea în tronul arhieresc al Veriei ca un tribut al cinstirii Marelui Apostol, prototipul fiecărui om credincios ”căci prin voința sa a reușit să strângă într-un singur om întreaga adunare a virtuților” (Sfântul Ioan Hrisostom, Omilia 11 la Facere, PG 53,95). Acest mai mare Apostol neaparținând grupului celor 12, nu L-a cunoscut pe Iisus în timpul arătării Sale în trup pe pământ.          Însuși Domnul, însă, după Înălțarea Sa la ceruri S-a descoperit prigonitorului Saul si l-a chemat la vrednicia apostolească, pe cel care până în acea clipă „prigonea Biserica Lui Hristos”. L-a făcut pe acesta ”iubitor plin de căldură al Lui, astfel că, ca și cum ar fi avut aripi întreaga lume a străbătut-o” propovăduind Evanghelia mântuirii și binevestind, fără nicio exagerare, la toate neamurile pe Hristos, ca unica nădejde a lumii. Personal ne bucurăn că ne-am învrednicit datorită nobilei dumneavostră invitații, iubite frate să închidem cortina celebrărilor Pavlia din acest an, care au o semnificație și un caracter special datorită importantului eveniment al repunerii în uz a vechii biserici mitropolitane a orașului acestuia. Este plină de mângâiere întoarcerea acestui monument la mama lui naturală, care l-a născut din pântecele ei ca fiu preaiubit, Biserica ce l-a și hrănit, Biserica apostolică a Veriei, și nu ar fi prea îndrăzneț  spune și la tatăl lui natural, Apostolul Pavel, care ca întemeietor al Bisericii Veriei este părintele duhovnicesc al întregii ei turme. Bucuria și mândria unică a Apostolului Pavel era în Hristos Iisus. Și voi, frate, clerul și poporul vostru încercați aceeași bucurie și fală în Hristos, întâmpinăndu-l pe Apostolul vostru venind și purtând Crucea Domnului, care este păzitoarea întregii lumi. Cununa și slava postului vostru erau pătimirile pentru propovăduire. Spre aceasta vă îndemnăm și noi, repetându-vă rugămintea Sfâtului Ioan Hrisostom, frați și copii: ”Fiți și voi imitatori ai lui Pavel și veți avea aceeași răsplată” adică slava și lauda în Hristos Iisus (vezi PG 50, 509-510). Acest efort și această râvnă exercitați, frate, în Veria, prin acest așezământ al Pavliei ce funcționează continuu de 22 de ani, dobândind o anvergură internațională și o vastă recunoaștere socială și științifică. Prin manifestările acestea, nu doar îl cinstiți cum se cuvine pe Apostolul vostru, dar și contribuiți în mod determinant la dezvoltarea duhovnicească, culturală, științifică și artistică a locului, datorită integrării în cadrul acestui ciclu a unor manifestări importantă, care dau posibilitatea autorităților locale și asociațiilor culturale din Veria să se implice activ. În acest an, în mod deosebit, legarea temei Simpozionului științific vechii filosofi elini cu prilejul aniversării a 2400 de ani de la nașterea celui de frunte dintre ei, Aristotel, arată legătura strânsă dintre Creștinism și vechiul duh elen, elenismul pre-creștin care s-a altoit pe măslinul cel bun al Bisericii noastre arătând în istoria umanității un fermecător aliaj, civilizația elino-creștină, a cărei continuare și consecință este unica și irepetabila civilizație bizantină, pe care Patriahia  Ecumenică în mod firesc o continuă și o exprimă. Și o face aceasta mai ales după căderea acelei Împărății al cărei duh și tradiție le păstrăm de secole până astăzi. Precum este imposibil să separăm tradiția neo-elenă de cea bizantină, căci cea dintâi constituie continuarea celei de a doua, tot astfel este imposibil să separăm tradiția bizantină de tradiția eleno-creștină a primelor secole creștine. Iar cea din urmă este imposibil să o deconectăm de gândirea filosofică greacă, deoarece Creștinismul- potrivit Sfântului Vasile și Sfinților Purtătorilor de Dumnezeu Părinți- și-a împropriat-o și a digerat-o creator pe aceasta. Și nu doar a digerat-o dar a și trecut dincolo de aceasta, din moment ce era deținătorul devăratei cunoștințe și a unicei credințe, a adevăratei cunoștințe de Dumnezeu (teognosia), învățând oamenii comuniunea cu Dumnezeul Cel personal, pe Care strămoșii nostri de dinainte de Hristos, între care și marii filosofi Aristotel, Platon, Socrate și ceilalți Îl cautau: ”ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi și L-ar găsi, deși nu e departe de fiecare dintre noi” (Fapte 17,27). Acest Dumnezeu pe care ”necunoscându-L” vechii elini ”Îl cinsteau”( Fapte 17,23) L-a vestit verioților Apostolul Pavel de la Altarul acesta, în care au stat frumoasele sale picioare ”ale celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestec cele bune” (Rom. 10,15). Altarul acesta se află în apropierea locului unde au stat picioarele Marelui Aristotel și ale micului Alexandru, care cu uimire asculta lecțiile înțeleptului învățător, amândoi însetând în realitate, cu spiritul lor neliniștit și neîmplinit, după Dumnezeul, care după trei secole urma să Se descopere personal omului prin arătarea trupească a Lui Hristos în lumea viilor și a celor adormiți (vezi caracteristic în legătură cu aceasta tema picturii mănăstirii Hora din Constantinopol). Biserica Ortodoxă niciodată nu s-a temut de vechea gândire și filosofie elină incluzând și puternica gândire aristotelică. De aceea și pictorii noștri bisericești zugrăveau pe pereții bisericilor pe vechii filosofi greci alături de sfinții noștri. Voiau în acest mod să mărturiseacă, că filosofii aceștia prin învățătura lor nedesăvârșită au pregătit venirea Cuvântului Lui Dumnezeu și au ajutat pe oameni să creadă în singura Dumnezeire adevărată închinată în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și să se indepărteze de politeism. Prin aceasta filosofii au devenit în esență înaintemergători ai Fiului și Cuvântului Lui Dumnezeu. Biserica Ortodoxă, urmând modelul celui cinstit prin manifestările Pavlia, omonimul apostol niciodată nu a propovăduit dușmănia față de orice lucru necreștin; niciodată nu s-a odihnit în intoleranță și fanatism; niciodată nu i-a prigonit pe cei ce au cugetat altfel decât ea. De altfel ”prin dragoste a fost Pavel ceea ce a fost, și nimic nu l-a făcut pe el așa de vrednic ca puterea dragostei” (Sfântul Ioan Hrisostom PG 50, 486). De la început dumnezeiescul Apostol a propovăduit înflăcărat că ”nu este deosebire între iudeu și elin, pentru că Același este Domnul tuturor, Care îmbogățește pe toți cei ce-L cheamă pe El. Căci oricine v-a chema Numele Domnului se va mântui” (Rom. 10,12-13). Nicio invidie sau luptă nu poate exista când se caută cu orice preț adevărul, adevăr care se identifică cu Domnul nostru Iisus Hristos, către Care ne conduce ”Duhul Adevărului”  (In. 16, 13). Problemele apar atunci când cei care caută adevărul nu sunt dispuși să plătească prețul personal al căutării, așa cum s-a întâmplat cu Ponțiu Pilat care a întrebat ”ce este adevărul„ (In. 18,38) fără să fie interesat să primească răspuns, așa cum s-a întâmplat cu atenienii, care  ”auzind despre învierea morților, unii l-au luat în râs, iar alții i-au zis: Te vom asculta despre aceasta și altădată.” (Fapte 17,32-33). Întotdeauna însă, în fiecare generație există un Dionise Areopagitul, ”o femeie cu numele Damaris”, Sosipatru din Veria (Fapte 20,4), credincioși din Veria ”care au primit cuvântul cu toată osârdia”. Există toți aceia care sunt dispuși să suporte orice cost pentru împroprierea Autoadevărului, Autoiubirii: a Domnului nostru Iisus Hristos, neiubind ”deșărtăciunea” și punând preț pe sufletele lor. Frații noștri de dinainte de Hristos aveau circumstanțe atenuante pentru că nu cunoșteau pe adevăratul Dumnezeu și Tina Sfintei Cununii care se săvârșește în continuu pe pământ de la Nașterea Domnului, despre care au profețit proorocii cei trimiși înainte de El și Sibilele, anumiți filosofi și alți căutători luminați și inspirați de Același Duh care suflă unde vrea. Noi însă nu avem nicio justificare din moment ce trăim în epoca în care ”Dumnezeu trecând cu vederea veacurile neștiinței, vestește acum oamenilor ca toți de preturindeni să se pocăiască, pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe L-a rânduit, dăruind tuturor încredințare prin Învierea Lui din morți” (Fapte 17, 30-31). Mesajul pe care îl transmite astăzi Apostolul Pavel prin patriarhul ecumenic este întoarcerea noastră la Dumnezeu, Cel în Hristos Iisus descoperit nouă, astfel încât să avem ”viață desăvârșită și veșnică”, viață despre care ne-a vorbit Aristotel, care învăța că „viață și veac continuu și permanent există la Dumnezeu” (Aristotel, Metafizica cap.7,7). Prezent și trecut, timp și veșnicie, om și Dumnezeu se-mpletesc înlăuntru Bisericii Ortodoxe prin Hristos care unifică universurile, unifică timpul, unifică oamenii; îi aduce la Tatăl, într-un cuvânt ”le face toate noi” și este singura noastră nădejde și acum și în vecii vecilor. Existența comună a acestor două monumente arheologice în Sfânta Mitropolie a Veriei, a Școlii lui Aristotel și a vechii catedrale mitroplitane bizantine, a cărei restaurare și dăruire adevăratei slujiri a Lui Dumnezeu s-a reușit prin fructuoasa colaborare dintre Biserică și Stat, Religie și Știință, clerul credincios și poporul cucernic și al acestui Altar din care marele Apostol a binevestit bucuria cea mare a mântuirii ”tuturor popoarelor„ rămân simboluri și mărturii ale fecundei și creatoarei însoțiri dintre vechea civilizație greacă și creștinismul ortodox. Constituie realitatea consecventă a continuării îndelungatei vieți a primului în spațiul Bisericii, astfel încât să nu rămână o literă moartă, un exponat muzeal, ci să învie și aceasta în Hristos. Frați și copii, Plecăm mâine din Veria cu inima plină de bucurie pentru toate cele ce le-am văzut și le-am trăit și pentru care felicităm și lăudăm pe Înalt Preasfinția voastră, pe clerul și pe poporul vostru și încheiem cuvântul referindu-ne din nou la Apostolul vostru Pavel, împrumutând și de această dată cuvântul Sfântului Ioan Hrisostom : ”Pavel de un singur lucru se temea, de un singur lucru fugea: de a supăra pe Dumnezeu, de nimic altceva […] căci mai presus de toate avea aceasta, dragostea către Hristos [...] și iadul unul era pentru el, ca în această dragoste să eșueze […] să nu admirăm totuși doar mulțimea și măreția realizărilor sale, ci și tăria (durerea) râvnei lui” (PG 50,477-483). În această iubire a Lui Hristos și în această tărie (durere) a râvnei, patriarhul ecumenic închide cortina manifestărilor Pavlia ediția a XXII-a vă îmbrățișează frățesc și apostolic Înalt Preasfinția Voastră, Mitropolite al Veriei și pe toți frații și împreună-slujitori ierarhi și binecuvântează din inimă cler și popor, dorindu-vă împreună cu Apostolul Pavel ca: ”Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi toți. Amin.” (Rom. 16,24)   *Altarul sau Amvonul Sfântului Apostol Pavel este locul de unde Apostolul neamurilor a predicat locuitorilor din Veria (Bereea în traducerea românească a Noului Testament) cum se consemnează în Faptele Apostolilor 17, 10-14 *În cuprinsul Mitropoliei Veriei, în apropierea orașului Nausa se păstrează ruinele ”Școlii lui Aristotel”, așezământ unde filosoful Aristotel preda lecții micului prinț Alexandru și altor învățăcei   Traducere din limba greacă de SEBASTIAN HORGOȘ, absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad, actualmente preot slujitor în Mitropolia Veriei din Grecia