Trist! Cum altfel ai mai putea descrie o situație care persistă în catedrala arhiepiscopală din Arad?
În urmă cu mai bine de două luni am semnalat ceva ce speram a fi, inițial, doar o chestiune de moment dar care nu era mai puțin gravă prin fondul problemei. Mai exact, atunci, în data de 4 decembrie, doi oameni ai străzii erau alungați din catedrala arhiepiscopală. Erau alungați din Casa Domnului la doar câteva zile de la prăznuirea Sfântului Andrei, ocrotitorul României, la doar câteva zile de când toți ne afișam nonșalant mândria de a fi român și înainte de a-l sărbători pe Sfântul Nicolae, cunoscut și iubit în mod special pentru grija față de cei năpăstuiți.
Articolul cu pricina, prin care atrăsesem atenția asupra unei situații deloc confortabile pentru imaginea Bisericii, a scos la suprafață atât de multe alte ”ieșiri” alea doamnei Ani, angajata catedralei, încât ideea că acela ar fi fost un episod nefericit și singular s-a evaporat instant. Doamna avea ștate vechi în ale alungării oricui nu ar fi corespuns propriilor criterii de selecție pentru participarea la Sfintele slujbe. Cum deja ne-am obișnuit, ”vinovat”, normal, nu este cel care alungă oamenii ci cel care semnalează problema, dar asta este cu totul altă poveste!
Astăzi, 11 februarie 2018, surpriză! În Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, la un moment dat, agitație! Și doar cu colțul ochiului am recunoscut-o pe aceeași doamnă Ani care era, din nou, în misiune specială. Am refuzat să văd și chiar mi-am plecat capul! Mersesem, ca oricare alt om, la Sfânta Liturghie. Odată ajunsă acasă, la prima intrare pe contul de socializare îmi apare următoarea postare:
”Nu e nimic rău în ceilalți ce nu e deja şi în mine. Azi, la Catedrala Nouă, o femeie a alungat din biserică în timpul Liturghiei pe un bărbat după ce acesta s-a închinat la icoane. Ea, o vârstnică cu haine de duminică şi căciulă de blană pe cap. El, îmbrăcat curat, dar cu o fizionomie ce exprima ceva debilități. Cât se afla omul încă în fața icoanei Maicii Domnului, ea a coborât pe trepte din zona grupului compact de femei bătrâne echipate standard după chipul şi asemănarea ei. L-a apostrofat cu voce penetrantă: Ieşi afară! Acum! Ieşi afară! Şi el a ieşit. După care, doamna Manager de Liturghie, s-a apucat să frece aspru cu o batistă toate icoanele pe unde trecuse bărbatul. Apoi, s-a întors regeşte la locul de unde plecase la război cu diavolul, continuând să supravegheze panoramic şi autoritar mulțimea. Preotul glăsuia: „Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim…”, a scris doamna Liana Cotuna.
Că nu se schimbase nimic în comportamentul doamnei Ani, cea care ”face legea” în catedrală aflasem cu întristare chiar din ziua de Bobotează când, stând la rând pentru a lua aghiazmă, a avut dumneaei ”grijă” să strice starea tuturor prin afișarea aceluiași comportament sfidător/autoritar dus la extrem și care mă face să o citez pe o bătrână de acolo de la rând ”Da știu că avem șef, nu glumă, și la biserică!”.
Și în caz că ați uitat deviza doamnei cu pricina, ea este: ”ĂȘTIA PUT! ĂȘTIA FURĂ! ĂȘTIA DERANJEAZĂ!”…. în concluzie, afară cu ei din biserică!
Din păcate, chiar în timpul Sfintei Liturghii și a unei predici extraordinare rostite de Părintele Gheorghe Gogan în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, în catedrala arhiepiscopală din Arad erau puși ”în partea stângă” (asta pentru cine a ascultat mesajul predicii) săracii, oamenii străzii și neputincioșii.
Ei dați afară, iar noi restul probabil cu aceeași stare mărturisită de doamna Liana Cotuna ”am stat cu un nod în gât, nu am mai reușit să mă conectez la Liturghie”…
Că doamna Ani are o problemă de raportare la semeni este mai mult decât evident, ce nu înțelegem este de unde atâta inconștiență din partea Bisericii de a ieși în față cu astfel de oameni, în vremurile lui ”Vrem spitale, nu catedrale!”?!?
P.S. Ei, cei puși astăzi ”în stânga” nu deranjează mai mult decât o fac, de exemplu, cei cu castroane albastre care adună bani în timpul slujbei…
