Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad a motivat soluția în fond în dosarul penal în care foștii parlamentari PSD Căprar Dorel Gheorghe, Chisăliță Ioan Narcis, Jivan Luminița Maria și Tripa Florin Dan sunt acuzați, alături de alți inculpați, de fapte de corupție și de serviciu și de infracțiuni de folosire a influenței sau autorității de către persoana care ocupă o funcție de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, în formă continuată.
Într-o amplă expunere, judecătorul explică de ce a admis în parte cererile și excepțiile inculpaților privind neregularitatea rechizitoriului emis de DNA – Serviciul Teritorial Timișoara, în ceea ce privește descrierea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată. Concluziile instanței sunt catastrofale pentru DNA și arată faptul că nu doar că nu a putut proba niciuna dintre faptele penale reținute în sarcina acuzaților, dar nici măcar nu a fost în stare să descrie aceste fapte pretins săvârșite de către oamenii politici și de către celelalte persoane acuzate în cauză.
Spre exemplu, referindu-se la fostul deputat Căprar, Tribunalul Arad arată, printre altele, că „(…) nu s-a menţionat sub nicio formă în ce fel inculpatul (…) şi-a exercitat influenţa şi autoritatea politică în vederea angajării a cinci persoane pe funcțiile de controlor trafic în cadrul D.R.D.P.; nu s-a menționat care sunt faptele acestuia de a facilita numirile în funcțiile de șef al Departamentului Venituri, șef al Biroului Încasări Venituri șef al Departamentului Juridic și șef al Serviciului A.C.I., din cadrul D.R.D.P., numele celor 5 persoane dar s-a menționat că inculpatul a săvârșit 51 de acte materiale ale infracțiunii de folosire a influenței sau autorității de către persoana care ocupă o funcție de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite în formă continuată prev. de art. 13 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000, judecătorul apreciază că nu sunt indicate în mod concret actele materiale care intră în conținutul infracțiunii continuate, după cum că nu se înțelege cine sunt cele cinci persoane față de care inculpatul și-ar fi exercitat influența în vederea angajării, în ce context și față de cine a fost exercitată influența politică, la ce dată a avut loc presupusa exercitare a influenței politice în ceea ce privește numirea în posturile de conducere sau în vederea obținerii unor sume de bani pentru partid și care erau relațiile dintre inculpat și ceilalți coinculpați.”
După ce predă DNA o veritabilă lecție juridică, explicând în ce anume constă încadrarea juridică sau legală a unei fapte, judecătorul de cameră preliminară concluzionează că „(…) în speţă, nu s-a evidenţiat, sub nicio formă, acţiunea/inacţiunea inculpatului din care să rezulte în ce fel s-a folosit influenţa sau autoritatea respectiv a fost contribuit la angajarea frauduloasă a cinci persoane sau care sunt actele persoane ci, doar s-a redat norma de drept, aşa cum este prevăzută de legiuitor”, redare care „nu satisface cerinţele privitoare la învinuirea ce i se aduce unei persoane şi pentru care se dispune trimiterea sa în judecată.”
Analiza instanței devine și mai dură atunci când arată că „(…) în cuprinsul rechizitoriului nu se face nicio referire la locul şi timpul în care a fost pretins săvârşită fapta de către inculpat (…), după cum nu se face nicio referire la probaţiunea care susţine învinuirea ce i se aduce. Simpla enumerare a actelor procedurale întocmite în cursul urmăririi penale nu satisface cerinţe prevăzute de dispoziţiile legale (…)”, respectiv când confirmă că, în raport de felul în care a fost efectuată urmărirea penală și de cum a fost întocmit rechizitoriul, „(…) judecătorul a fost în imposibilitate de a identifica cele două acte materiale corespunzătoare complicității la infracțiunea de luare de mită. În ceea ce privește comiterea infracțiunii de luare de mită, nici aceasta nu este descrisă în mod clar în cuprinsul actului de sesizare, fiind imposibil a se stabili momentul consumării sau împrejurările comiterii faptei.”
Explicând DNA că „acuzaţiile trebuie formulate într-o manieră suficient de clară, încât să-i confere inculpatului posibilitatea de a înţelege ce i se reproşează de către autorităţi şi care este semnificaţia penală a conduitei sale.”, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad menționează și că ”(…) nu este atributul judecătorului de a sistematiza sau concretiza învinuirea efectivă ce se vrea stabilită în sarcina inculpatului, de a deduce învinuirea, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu (…).”
Concluziile sunt în același sens și cu privire la ceilalți inculpați, instanța distrugând efectiv acuzarea DNA.
Sursa: stiripesurse.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată pe Google! 
