Fotbalul din judeţul nostru a săltat mult în ultimii doi, trei ani peste fotbalul din municipiul Arad. Diferenţa a făcut-o , în special, primarii .
Nu putem nega evoluţia exemplară a celor trei echipe din liga a treia: Şoimii Pâncota, Naţional Sebiş şi CS Ineu. Evoluţie nu doar în parcursul lor prin clasament, dar mai ales,ceea ce e de subliniat, evoluţie în investiţiile materiale şi de jucători.
Toate trei şi-au propus promovarea în liga a doua, Ineul cu o voce mai stinsă, în schimb, Sebişul şi Pâncota mai hotărâte. Pe baricade au rămas ultimile două, ambele reprezentante ale unor localităţi cu primari iubitori de sport, dornici să ofere concitadinilor spectacole fotbalistice şi cred eu, mai puţină campanie electorală.
Analizând puţin ” viaţa” celor două cluburi distingem şi diferenţe. Diferenţe ce pot face ” diferenţa” la finalul acestui play-off.
După meciul de la Sebiş, câştigat cu 2-0 de către pâncotani, am citit în ochii primarului Gheorghe Feieş tristeţea, tristeţea pricinuită de năruirea( cu toate că mai sunt meciuri de jucat) unei munci pe care a dus-o aproape singur, implicându-se total în activitatea clubului Naţional. La Pâncota , celălalt primar , la fel de generos cu viziunea spre sport, a avut şi mai are şansa să-l aibă lângă el pe Pavel Piroş.
O altă diferenţă o regăsim în stabilitate. Dacă la Sebiş antrenorii s-au schimbat aproape la fiecare sezon, iar staff-ul tehnic a devenit unul stufos, la Şoimii, Pavel Piorş a mers doar pe mâna lui Dan Cuedan , chiar dacă au existat sincope şi în activitatea acestuia. Fără consilieri,fără directori tehnici, banca pâncotană a fost mai simplă , mai stabilă.Din propria-mi experienţă fotbalistică, susţin că la o echipă unde antrenorul are stabilitate, acesta este cel care are autoritate. La o echipă unde antrenorii se perind des, jucătorii sunt cei care conduc.
Gheorghe Feieş este mai boem, Piroş nu -şi arată pe faţă această trăsătură. E drastic atunci când e nevoie. Preşedintele Şoimilor are ( lucru foarte important) un fidel 100% lângă el, pe Nelu Boiciuc,delegatul echipei. Gheorghe Feieş……….( localnicii ştiu de ce).
Singurul aspect care ar putea egala balanţa diferenţelor ar fi publicul. Cel de la Sebiş mult mai aproape de echipă, cel de la Pâncota ….ar putea fi.
Cei doi prieteni, Feieş şi Piroş au fost conştienţi că marţi, un egal nu ar ajuta pe niciuna dintre cele două echipe, cineva trebuia să ” plângă” la finalul partidei.
A ” plâns” şi Piroş , doar cu un ochi…cel dinamovist.