Mai mulți jurnaliști atrăgeam atenția, cu ani în urmă, că Ziua Aradului e transformată în două zile, adică un weekend. Anii au trecut și Zilele Aradului au ajuns la vreo 14 zile, cu saltimbanci, umbrele pe alei, închis de vreo câteva artere rutiere principale, deliciul înjurăturilor, cu juma de gură, a șoferilor.
A sosit anul binecuvântat, de marele ”descălecător”, în care, uitându-se pe calendar, și-a dat seama că ziua de naștere nu încape într-un singur pătrățel, a hașurat vreo două zile. Am tăcut din gură, nu am zis nimic, poate e o chestie ca la mașinile de pe vremea răposatului, cu soț și fără soție. Dar se pare că succesul a fost enorm, monotonia invitaților l-a scos din minți, majoritatea fiind primari din județ care au scuipat înjurăturile principale prin zăpadă, s-a gândit că va face o adevărată competiție, Falcaniada.
El, cu ditamai maldărul de dosare nesoluționate de prin prima lună de mandat, atunci când se lepădase de bicicleta dublă, hotărâse că are el una cu ghidon doar pentru el, problemele populației arădene.
Așa că a lansat un test, concursul final va fi anul viitor de Zilele Falcă, și a declarat, cred că mândru: ”Ziua de munca s-a prelungit aproape de lasarea serii. Am avut de semnat mai multe proiecte. Proiecte care inseamna dezvoltare pentru oras iar responsabilitatea noastra este sa le implementam pentru binele comunitatii. Lansez o invitatie celor interesati in a-si testa rezistenta mainii la semnat documente”, fără diacritice, că de la atâta semnat nu le găsește.
Încep să fiu îngrijorat de Vizionar, cu mânuțele ale două gesticula la TV, oare nu o să-l doară încheieturile, și arădenii care au sesizări peste sesizări, și plângeri peste plângeri, nu o să-l facă?
